Page 552 - Ghidul Serviciilor Medicale Synevo, Ediția 2, Volum 1
P. 552

8  TESTE DE BIOCHIMIE                 GHIDUL  SERVICIILOR  MEDICALE
                                              AL  LABORATOARELOR  SYNEVO




                    8.5.5 Porfirine urinare (uroporfirine şi coproporfirine)

       Informaţii generale
       Porfirinele sunt compuşi ciclici generaţi din acidul delta-aminolevulinic, cu rol în formarea hemoglobinei
       şi a altor hemoproteine implicate în transportul oxigenului la ţesuturi .
                                                      3
       Porfiriile  reprezintă  un  grup  de  boli  al  căror  mecanism  patogenic  este  reprezentat  de  un  deficit
       enzimatic la nivelul uneia din etapele de formare a hemului (vezi fig. 8.5.5). Acumularea porfirinelor
       şi a precursorilor acestora ce precedă blocajul enzimatic este responsabilă de manifestările clinice
       şi de laborator ale fiecărui sindrom. Porfobilinogenul (PBG) şi acidul aminolevulinic (ALA) produc
       dureri abdominale şi simptome neuropsihiatrice. Creşterea porfirinelor (cu sau fără creşterea PBG
       şi AAL) determină fotosensibilitate. Astfel, deficitele situate în apropierea sfârşitului căii metabolice
       produc fotosensibilitate mai accentuată şi mai puţine manifestări psihiatrice . Există două tipuri de
                                                            5;7
       porfirii: porfiriile cutanate, care includ porfiria cutanată tardivă, protoporfiria şi porfiria eritropoietică
       congenitală,  şi  porfiriile  neurologice,  respectiv  porfiria  acută  intermitentă,  porfiria  variegata,
       coproporfiria ereditară .
                      7
       Istoric  porfiriile  au  fost  împărţite  în  hepatice  şi  eritropoietice,  cele  hepatice  fiind  caracterizate  de
       acumularea porfirinelor în exces în ficat, iar în cele eritropoietice în eritrocite.
       Anomaliile enzimatice pot fi genetice (ereditare) sau dobândite (ex: induse de alcool, intoxicaţia cu
       plumb); porfirinele se pot acumula în plasmă, eritrocite, urină şi fecale .
                                                        2
              Fig. 8.5.5 Calea biosintezei hemului şi afecţiunile asociate deficitelor enzimatice






























         552
   547   548   549   550   551   552   553   554   555   556   557