Page 515 - Ghidul Serviciilor Medicale Synevo, Ediția 1

19.5.3 InfecŃiile tractului genital feminin

InformaŃii generale
Flora normală a tractului genital feminin variază în funcŃie de pH-ul şi concentraŃia de estrogeni a mucoasei, aflate în
strânsă corelaŃie cu vârsta, astfel:
- prepubertar şi postmenopauză flora este dominată de stafilococi şi corinebacterii (aceeaşi floră pe care o găsim pe
suprafaŃa epiteliului);
- la femeile active sexual flora microbiană se modifică, fiind alcătuită din Enterobacteriaceae, streptococi, stafilococi,
bacterii anaerobe (lactobacili, bacili anaerobi nesporulaŃi, coci anaerobi). Lactobacilii reprezintă flora microbiană
vaginală normală la aceste femei.
Streptococul hemolitic grup B (Streptococcus agalactiae) este prezent în flora vaginală şi poate fi transmis la nou -
născuŃi (cu apariŃia de complicaŃii neonatale) .
1
Clasificare
InfecŃiile genitale feminine reprezintă o cauză frecventă de consult ginecologic. Ele pot evolua ca:
• infecŃii endogene, determinate de microorganisme din flora vaginală normală;
• infecŃii exogene, cauzate în special de microorganisme cu transmitere sexuală:
- bacterii (Neisseria gonorrhoeae, Chlamydia trachomatis - serotipurile D-K, Treponema pallidum)
- virusuri (Herpes simplex - tip 2, Papillomavirus)
- protozoare (Trichomonas vaginalis).
O altă clasificare împarte infecŃiile de tract genital feminin în:
· infecŃii genitale joase - afectează vulva, vaginul şi cervixul - apar, de obicei, ca urmare a unui contact sexual infectant

sau ca urmare a unui dezechilibru al florei genitale normale.
· infecŃii genitale înalte - interesează uterul, trompele uterine, ovarele - apar frecvent ca extindere a infecŃiilor genitale

joase. Se consideră ca microorganismele existente în vagin şi cervix pătrund în cavitatea uterină şi pot
1,2
ajunge prin endometru la nivelul trompelor şi al ovarelor .
InfecŃiile genitale joase
InfecŃiile vulvare pot fi bacteriene, virale, micotice sau parazitare şi se pot manifesta fie izolat, fie asociate cu vaginite.
Pot fi:
- infecŃii comune: foliculite, furuncule, piodermite;
- infecŃii specifice: Trichomonas vaginalis, infecŃii micotice, Treponema pallidum, Herpes simplex - tip 2, Papillomavirus
(mai ales 6 şi 11);
- mai rar Sarcoptes scabiae.
Bartholinita (inflamaŃia glandelor Bartholin, situate la joncŃiunea dintre vulvă şi vagin), poate fi determinată de Neisseria
gonorrhoeae, C. trachomatis sau prin exacerbarea florei genitale locale. Blocarea conductului glandular prin procesul
inflamator poate determina un abces din care se pot izola germeni aerobi şi anaerobi.
Vaginita (descrisă de cele mai multe ori ca vulvovaginită) poate fi:
- specifică: produsă de fungi, Trichomonas vaginalis, Treponema pallidum, Papilomavirus;
- nespecifică: - produsă prin multiplicarea florei vaginale normale;
- produsă de corpi străini – în cazul prezenŃei de dispozitive contraceptive sau, la fetiŃe, prin introducerea
accidentală a corpilor străini în vagin.
Staphylococcus aureus, prezent în vagin la 5-10% dintre femeile sănătoase, poate cauza scurgeri purulente şi şoc
toxic în condiŃiile utilizării de tampoane hiperabsorbante în perioada menstruală.
La fetiŃe sunt posibile vulvovaginite cu N. gonorrhoeae, C. trachomatis sau Streptococcus pyogenes. În cazurile cu
igienă precară sunt posibile cazuri de vulvovaginite cu Enterobius vermicularis, prin migrarea parazitului în vagin.
Vaginoza - sindrom infecŃios neinflamator - constă în înlocuirea florei lactobacilare normale cu specii bacteriene
anaerobe (Bacteroides spp, Prevotella spp, Porphyromonas spp, Peptostreptococcus spp, Mobiluncus spp) asociate
cu Gardnerella vaginalis. Aceste specii bacteriene fac parte din flora normală a vaginului, dar în cazul vaginozelor
multiplicarea lor este de până la 1000 ori mai mare. Deşi infecŃia evoluează cu precădare în perioada de activitate
sexuală, ea poate apărea şi la adolescente şi preadolescente.
Cervicita
Exocolul uterin poate fi afectat de:
- T. vaginalis, Candida albicans – infecŃii ce evoluează ca cervico-vaginite;
- Papillomavirus (mai ales tipurile 16 si 18) – implicat în etiologia neoplaziilor cervicale intraepiteliale;
- Herpes simplex tip 2 – evoluează cu leziuni ulcerative endo şi exocervicale.