Page 516 - Ghidul Serviciilor Medicale Synevo, Ediția 1

Endocolul uterin poate fi sediul infecŃiilor cu:
- N. gonorrhoeae – poate evolua asimptomatic la aproximativ 30% dintre femeile infectate. Contaminarea
mucoasei uretrale şi rectale poate determina localizări concomitente la aceste nivele, cu manifestări clinice
de uretrită sau proctită;
- C. trachomatis (serotipurile D-K) - nu determină vaginită. Deseori, pacientele au infecŃie cu etiologie dublă
(gonococ cu Chlamydia). În laboratoarele Synevo se poate diagnostica infecŃia cu C.trachomatis prin
depistarea antigenului în secreŃia recoltată de la nivelul endocolului. Nu se recomandă recoltarea din fundul
de sac posterior (pot apărea rezultate fals negative) 1,2,3 .
Diagnosticul infecŃiilor genitale joase
Recoltarea produselor patologice se efectuează în cabinetele de ginecologie, cu instrumentar adecvat, de obicei din
fundul de sac vaginal posterior.
În momentul recoltării este bine a se efectua (chiar în cabinetul de consultaŃie) două teste rapide care pot orienta
diagnosticul:
- determinarea pH-ului secreŃiei vaginale cu ajutorul hârtiei indicator (un pH>5 poate indica infecŃie cu T.
vaginalis sau prezenŃa vaginozei);
- testul aminelor volatile (“whiff test”) – prin adăugarea câtorva picături de soluŃie KOH 10% peste secreŃia
vaginală recoltată pe valvă. Degajarea unui miros dezagreabil de peşte alterat conduce la suspiciunea de
vaginoză .
2
În cadrul laboratoarelor Synevo, secreŃia vaginală se recoltează pe două tampoane şi două lame de microscopie:
- un tampon se introduce în recipientul Vagicult (un mediu special de îmbogăŃire şi depistare a Trichomonas
vaginalis şi levurilor) din care se va efectua preparat proaspăt între lamă şi lamelă. Examinarea se face cu
obiectiv de 10x şi 40x şi permite evidenŃierea parazitului T. vaginalis, a levurilor – înmugurite şi hife - şi a
reacŃiei inflamatorii (intensă în trichomoniază, discretă în candidoză şi absentă în vaginoză);
- cel de-al doilea tampon recoltat pe mediu de transport (Amies sau Stuart) va fi utilizat pentru însămânŃare pe
medii de cultură;
- lamele de microscopie vor fi colorate Gram (pentru aprecierea florei vaginale) şi Giemsa (pentru aprecierea
3
reacŃiei inflamatorii) .
În condiŃii normale, pe frotiul colorat Gram se observă bacili Gram pozitivi, drepŃi sau uşor încurbaŃi cu laturile paralele,
cu grosimea şi lungimea variabile până la polimorfism, uneori filamentoşi, care reprezintă flora lactobacilară (bacili
Döderlein) . În vaginoze, flora lactobacilară este înlocuită cu bacili Gram variabili (G. vaginalis, Bacteroides spp.) şi
2
bacili Gram negativi încurbaŃi (Mobiluncus). Vaginoza se caracterizează prin prezenŃa de “clue cells” – celule vaginale
superficiale ce prezintă pe suprafaŃa lor abundentă floră bacteriană. PrezenŃa formaŃiunilor rotund-ovalare Gram
pozitive este sugestivă pentru candidoza vaginală .
1,2
ÎnsămânŃarea secreŃiei recoltată pe tamponul cu mediu de transport se face pe mediul agar Columbia cu 5%
sânge de berbec şi un mediu lactozat cu incubare în atmosfera obişnuită 18 – 24 de ore la 35–37ºC. Microorganismele
izolate se identifică până la nivel de specie şi se efectuează . antibiograma doar la germenii a căror prezenŃă a fost
regăsită şi pe frotiul colorat Gram, alături de reacŃia inflamatorie. Se urmăreşte, de asemenea, prezenŃa Streptococcus
3
agalactiae la femeile gravide în ultimul trimestru de sarcină .
Dacă există suspiciunea de infecŃie cu N. gonorrhoeae, incubarea se face în atmosferă cu 5% CO2.
În cazul suspiciunii de candidoză, proba se va însămânŃa pe mediul Sabouraud cu Cloramfenicol . Candida albicans
3
este normal prezentă în vaginul a 15 – 20% din femei, ajungând la 30% în trimestrul al III-lea de sarcină. Prin urmare,
este semnificativă pentru o infecŃie cu Candida spp. colonizarea masivă a vaginului . După izolarea în cultură a
2
levurilor se va trece la identificarea şi efectuarea antifungigramei .
3
La fetiŃe, recoltarea se va face de la nivelul orificiului de deschidere a vaginului sau se poate recolta endovaginal, dacă
există instrumentar adecvat; se urmăreşte în special diagnosticarea vulvo-vaginitelor cu S. pyogenes şi N.
2
gonorrhoeae .
Diagnosticul bartolinitei se face prin colectarea exsudatului purulent cu ajutorul a două tampoane: unul pentru
microscopie şi unul pentru însămânŃare pe medii de cultură. Incubarea trebuie făcută atât în condiŃii de aerobioză cât şi
anaerobioză; se urmăreşte în special prezenŃa N. gonorrhoeae. În cazul unui puroi “steril” se suspicionează infecŃia cu
C. trachomatis sau Ureaplasma urealyticum .
1,2
InfecŃiile genitale înalte
În funcŃie de localizare:
- la nivelul mucoasei uterine: endometrite;
- dacă inflamaŃia cuprinde şi muşchiul uterin: endomiometrite.