Page 514 - Ghidul Serviciilor Medicale Synevo, Ediția 1
P. 514

Diagnosticul de laborator
                  Probele  corespunzătoare  pentru  cultivarea  mycoplasmelor  sunt:  sânge,  lichid  sinovial,  lichid  amniotic,  LCR,  urină,
                  secreŃie  prostatică,  spermă,  spută,  lichid  pleural,  lavaj  bronho-alveolar  etc.,  în  funcŃie  de  condiŃiile  clinice  şi  de
                  suspiciunea de diagnostic. În laboratoarele Synevo se efectuează numai determinări din secreŃii urogenitale: secreŃie
                                                        4
                  vaginală, secreŃie uretrală, urină primul jet şi spermă .
                  Recoltarea secreŃiilor vaginale  şi  uretrale  se efectuează pe  tampon; se va asigura rotirea  viguroasă a tamponului
                  pentru obŃinerea de celule potenŃial infectate cu mycoplasme.
                  Determinarea mai poate fi efectuată din urină-primul jet după centrifugare (din sediment), din spermă sau după masaj
                  prostatic. Nu se recoltează probe dacă s-au administrat lubrifianŃi sau antiseptice locale. Se recomandă tampoane de
                  Dacron, calcium alginate sau poliester, cu mâner de plastic sau aluminiu, deoarece  alte materiale pot avea un efect
                  inhibitor asupra mycoplasmelor.
                  Mycoplasmele  sunt  microorganisme  foarte  sensibile  în  condiŃii  de  mediu  cald  şi  uscat.  De  aceea,  probele  trebuie
                  recoltate pe mediu de transport corespunzător .
                  Probele pot fi păstrate 72 de ore la 2-8ºC. Dacă procesarea nu se poate efectua în această perioadă, este necesară
                                 3
                  congelarea la –70ºC .
                  EvidenŃierea prezenŃei mycoplasmelor la nivel genital se realizează prin culturi pe medii speciale. Adăugarea unor
                  antibiotice în mediile de cultură previne suprainfectarea cu alte microorganisme şi permite diferenŃierea între specii.
                  O metodă rapidă de evidenŃiere a mycoplasmelor este reprezentată de detecŃia antigenelor în produsul patologic. În
                  funcŃie  de  localizare,  metodele  folosite  pot  fi:  imunofluorescenŃă,  contraimunelectroforeză,  teste  imunoblot,
                  imunoenzimatice (EIA).
                  Testele de hibridizare ADN sunt utilizate în special pentru determinarea M. Pneumoniae .
                                                                                3


                                                           Bibliografie

                      1.  Daniela Bădescu. Identificarea Micoplasmelor şi Ureaplasmelor. În Tratat de Microbiologie Clinică. Dumitru Buiuc, Marian NeguŃ, Editura
                        Medicală, România, 1 ed. 1999; 36:904-910.
                      2.  J.D.C.Diaconu, O.A.Coman, V.Benea. Tratat de terapeutică dermato - venerologică. În ViaŃa Medicală Românească, România ed. 2002,
                        790-793.
                      3.  Ken B.Waites, Yasuko Rikihisa, David Taylor-Robinson.  Mycoplasma and Ureaplasma. In Manual of Clinical Microbiology.  Patrick R.
                        Murray et al, ASM PRESS, USA, 8 ed. 2003;62:972-990.
                      4.  Laborator Synevo. ReferinŃele specifice tehnologiei de lucru utilizate 2006. Ref Type: Catalog
                      5.  L.Rosu C, Petrica I, Stoicescu, O.Zlatian, Gh.Lazaroiu.  Chlamydia, mycoplasma si ureaplasma - "musafiri nepoftiti" in sfera uro - genitala.
                        www.emcb.ro/article.php . 2004. Ref Type: Internet Communication
                      6.    Olga-Mihaela Dorobat.Familia Mycoplasmataceae. In Bacteriologie Medicala. Universitatea "Titu Maiorescu", Romania ed. 2006;32:429-
                        435.
   509   510   511   512   513   514   515   516   517   518   519