Page 518 - Ghidul Serviciilor Medicale Synevo, Ediția 1

19.5.4 InfecŃiile tractului genital masculin

InformaŃii generale
Uretra masculină reprezintă calea ascendentă de acces a infecŃiei spre tractul urinar inferior şi tractul genital. Tractul
genital masculin, alcătuit din prostată, canale ejaculatoare, vezicule seminale, canale deferente, epididim, testicule
este, în mod normal, steril. Această condiŃie este asigurată prin acŃiunea mecanică a micŃiunii şi ejaculării, şi mai ales
prin acŃiunea antibacteriană a unui polipeptid (care conŃine zinc) eliminat prin secreŃia prostatică .
2
Uretritele
În funcŃie de etiologie se împart în:

· uretrite gonococice – cu mai multe forme clinice: în peste 70% din cazuri au evoluŃie acută, cu disurie marcată şi
scurgere uretrală frecvent purulentă, iar în aproximativ 5–10% din cazuri infecŃia evoluează inaparent. Netratată,
gonoreea se cronicizează şi pot apărea complicaŃii (prin propagare canaliculară şi limfatică la prostată şi epididim) şi
sechele (stricturi uretrale). InfecŃia se poate generaliza pe cale sangvină şi pot apărea interesări articulare (localizare
2
metastatică) . Uretritele gonococice pot apărea şi în cazul infecŃiilor duble (ex. gonococ + C. trachomatis sau U.
urealyticum), în care perioada de incubaŃie a celeilalte infecŃii este mai mare decât a celei gonococice. Pe de altă
parte, pot apărea uretrite cu Cryptococcus neoformans, posibil favorizate de terapia cu tetracicline a gonoreei. Există şi
cazuri de reinfecŃii gonococice, eventual consecutive unui eşec terapeutic în cazul tulpinilor de N. gonorrhoeae
2
secretoare de beta-lactamază .

· uretrite non-gonococice – evoluează cu disurie mai puŃin intensă şi se însoŃesc doar în aproximativ 38% din cazuri
de scurgere uretrală, care este arareori purulentă. Etiologia este dominată de C. trachomatis (50%), urmată de
Ureaplasma urealyticum, Mycoplasma hominis, Trichomonas vaginalis, virus Herpes simplex. Bacilii Gram negativi pot
fi implicaŃi ca agenŃi etiologici la pacienŃii cu stricturi uretrale sau la cei cu fimoză. În cazuri rare sifilisul poate debuta cu
2
şancru uretral .
Diagnosticul uretritelor
Prelevarea probei trebuie efectuată la cel puŃin 2 ore de la ultima micŃiune cu ajutorul unui tampon steril. La pacienŃii cu
secreŃie discretă se recomandă reducerea ingestiei de lichide începând din ziua premergătoare recoltării, iar
prelevarea se efectuează înainte de micŃiunea matinală.
Când proba nu poate fi prelevată de la nivelul meatului urinar, se recoltează intrauretral cu tamponul sau cu ansa de
platină. Examinarea necesită recoltarea a 2 tampoane (pentru microscopie şi cultură). Se inserează blând tamponul pe
uretră cca 2 cm, se roteşte şi se retrage uşor. Recoltarea celui de-al doilea tampon se va efectua prin inserarea lui mai
profund decât primul cu cca 1 cm. De corectitudinea recoltării depinde evidenŃierea C. trachomatis (care se multiplică
intracelular) şi mycoplasmelor (care aderă de uroepiteliu) .
2,3
În cazul suspiciunii de infecŃie cu Trichomonas vaginalis recoltarea se efectuează înainte de micŃiunea matinală;
2,3
tamponul se imersează în 1 ml soluŃie salină izotonă încălzită la 37ºC pentru examen microscopic direct . În
laboratoarele Synevo se utilizează mediul Vagicult.
Pentru examen microscopic colorat se efectuează 2 frotiuri: unul colorat Gram (pentru aprecierea morfologiei şi
tinctorialităŃii bacteriene) şi cel de-al doilea colorat Giemsa (pentru aprecierea reacŃiei inflamatorii).
ÎnsămânŃarea se realizează pe agar Columbia cu 5% sânge de berbec, agar chocolate (ambele incubate 24 – 48 de
ore, în atmosferă cu 5% CO2) şi geloză lactozată (cu incubare 24 de ore în atmosferă obişnuită) în funcŃie de
suspiciunea clinică .
3
Germenii izolaŃi se identifică până la nivel de specie şi se efectuează antibiograma, Ńinând cont de corelarea culturii cu
examenul microscopic.
Pentru evidenŃierea C. trachomatis şi Mycoplasma spp. consultaŃi capitolele respective. Mycoplasmele izolate în
cantitate > de 10000 unităŃi au semnificaŃie clinică, în cantităŃi mai mici, se consideră portaj .
2
Prostatite
Evoluează cu reacŃie inflamatorie în secreŃia prostatică, bacteriurii şi piurii intermitente. Apar, de obicei, pe cale
ascendentă, pornind de la o uretrită.
Clasificare:
· prostatite bacteriene:

- acute: cel mai frecvent determinate de N. gonorrhoeae;
- cronice: mai frecvent - C. trachomatis, Enterobacteriaceae, pseudomonade, enterococi; mai rar Staphylococcus
saprophyticus, Trichomonas vaginalis. Pot apărea localizări metastatice în infecŃii sistemice (tuberculoză sau
micoze – blastomicoză, coccidioidomicoză, criptococoză, histoplasmoză)
· prostatite non-bacteriene: rar Candida spp.