Page 507 - Ghidul Serviciilor Medicale Synevo, Ediția 1
P. 507

19.4.8 Examen coproparazitologic (direct + examinare în strat gros)

                  InformaŃii generale
                  Prin metoda de examinare în strat gros se pot decela ouăle de helminŃi (cu precădere ouăle cu coajă groasă) cu
                  localizare intestinală: Ascaris lumbricoides, Trichuris trichiura, Taenia spp, etc.
                  Avantajele metodei:
                  1. Examinându-se o cantitate mai mare (de aproximativ 7 ori) de materii fecale decât în cazul examenului direct, creşte
                  probabilitatea de depistare a ouălor, chiar şi în cazul infestărilor cu eliminare redusă a acestora în materiile fecale.
                  2. Majoritatea ouălor îşi păstrează caracteristicele morfologice, fiind uşor de identificat.
                  Pentru o creştere a eficienŃei examenului coproparazitologic şi o diagnosticare cât mai corectă a infestărilor parazitare
                  cu localizare intestinală este recomandată utilizarea ambelor metode, atât examenul direct cât şi examinarea în strat
                  gros (metoda Kato-Miura), precum şi efectuarea a 2 - 3 examene coproparazitologice, la interval de 7-10 zile .
                                                                                               1 ;3
                  Pregătire pacient - pacientul va evita:
                  - înainte de recoltare cu o zi : examenul radiologic gastrointestinal baritat, administrarea de laxative;
                  -  în săptămâna  premergătoare recoltării,  administrarea  anumitor medicamente: bismut, Metamucil, uleiuri  minerale,
                  Tetraciclină, antiamoebiene, antidiareice, antiacide .
                                                      2;4
                  Specimen recoltat - materii fecale din orice moment al zilei; se recoltează câte o porŃiune de mărimea unei alune, din
                                        2
                  3 locuri diferite ale bolului fecal .
                  Cauze de respingere probei
                  - specimen obŃinut cu uleiuri minerale, bismut, compuşi de magneziu;
                  - recipient murdar pe exterior;
                                         2;4
                  - specimen contaminat cu urină .
                  Recipient de recoltare - recipient de unică folosinŃă pentru fecale bine închis cu capac; este interzisă adăugarea de
                  substanŃe conservante
                                   2;4
                                                                              4
                  Stabilitate probă - câteva ore la temperatura camerei sau până a doua zi, la frigider .
                  Prelucrare necesara după recoltare - analiza se execută din materii fecale proaspăt emise (de preferat); dacă acest
                  lucru nu este posibil, proba va fi păstrată la 2-8°C .
                                                      2;5
                  Metodă - examen microscopic direct (între lamă şi lamelă) .
                                                            2;4
                                                       2
                  Valori de referinŃă - examen negativ pentru paraziŃi .
                  Limite şi interferenŃe
                  Această metodă este mai puŃin eficientă în identificarea paraziŃilor flagelaŃi (ex: Giardia lamblia) şi a amoebelor (ex:
                  Entamoeba spp) deoarece, în soluŃia de lucru, chisturile pot avea un contur retractat, făcând dificilă identificarea lor .
                                                                                                    1;3


                                                                                                Bibliografie

                          1.         Dan Steriu. InfecŃii parazitare, editura Ilex Bucureşti, 2003, 26-34, 152-155, 161-166, 221-226, 231-234, 243-246, 247-250.
                          2.         Laborator Synevo. ReferinŃele specifice tehnologiei de lucru utilizate 2006. Ref Type: Catalog.
                          3.         Simona Rădulescu, Meyer Ernest. Diagnosticul bolilor parazitare. În Parazitologie medicală Editura All, Bucureşti, 1992; 276.
                          4.         World Health Organisation Geneva Basic Laboratory Methods în Medical Parasitology, 1991.
   502   503   504   505   506   507   508   509   510   511   512