Page 504 - Ghidul Serviciilor Medicale Synevo, Ediția 1
P. 504

19.4.6 Coprocultura

                  InformaŃii generale
                  Sindromul diareic este, ca frecvenŃă, al treilea sindrom întâlnit în practica medicală.
                  Deşi majoritatea pacienŃilor prezintă o infecŃie autolimitantă, există şi forme severe, caracterizate prin scaune frecvente
                  (3-40/zi), de consistenŃă redusă (uneori apoasă), cu pierderi lichidiene mari, ce pot duce la dezechilibru hidroelectrolitic
                  însoŃit de tulburări hemodinamice grave (colaps cardiovascular) cauzatoare de deces.
                  Etiologie

                     Parazitară   Giardia lamblia, Cryptosporidium parvum, Entamoeba histolytica
                                                                               1;3
                     Bacteriană   -  Enterobateriaceae  patogene:  Salmonella  spp.,  Shigella  spp.,  Escherichia  coli
                     aerobă       enteropatogen,  enterotoxigen,  enterohemoragic,  enteroinvaziv,  enteroaderent,
                                  enteroagregativ, Yersinia enterocolitica
                                                             1;3
                                  - Enterobacteriaceae condiŃionat patogene: Klebsiella spp. (sindromul diareic al noului
                                  născut), Serratia  marcescens (“sindromul scutecului roşu” - prin colonizare anormală cu
                                  această bacterie la nou născuŃi)
                                  - Vibrio cholerae, Vibrio parahaemoliticus
                                  - AlŃi bacili Gram negativi:  Aeromonas, Alcaligenes, Plesiomonas
                                                                 1;3
                                  - Coci Gram pozitivi: Staphylococcus aureus
                     Bacteriană   Bacillus  cereus,  Clostridium  difficile  (enterocolită  pseudomembranoasă  post
                                                                             1;3
                     anaerobă     antibioterapie), Clostridium perfringens, Clostridium botulinum
                                               3
                     Microaerofilă  Campylobacter spp
                                              3
                     Micotică     Candida albicans
                     Virală       Norwalk virus, Rotavirus, Adenovirus
                                                            1;3
                  Recoltarea şi transportul probelor
                  Prelevarea trebuie făcută cât mai aproape de debutul bolii şi înaintea instituirii oricărui tratament antimicrobian.
                  • Prelevarea din scaun emis spontan - este de preferat şi se indică în toate formele de diaree acută când emisia de
                  materii fecale este frecventă.
                  • Pentru examinări bacteriene şi parazitare, prelevarea se face cu “linguriŃa” coprorecoltorului, vizând porŃiunile lichide
                  şi, mai ales, cele mucoase şi/sau sangvinolente, dacă există. Volumul recoltei trebuie să fie de minim 5 ml sau 3-5 cm
                                                                                                      3
                                    3
                  dacă scaunul este format  .
                  • Pentru izolări sau examene virusologice se prelevă 5-10 cm  materii fecale sau minim 5 ml dacă scaunul nu este
                                                               3
                       3
                  format  .
                  • Prelevarea rectală – este recomandată în:
                    - shigelozele cronice, unde raclarea mucoasei rectale cu sonda ori tamponul oferă şanse mai mari izolării;
                    - investigarea purtătorilor de Shigella şi Salmonella, cu excepŃia celor de S. Typhi.
                  Pentru  acest  tip  de  prelevare  se  folosesc  sonde  Nelaton  (nr.14-16)  ori  tampoane  adecvate,  astfel:  cu  tamponul,
                  umectat  în  soluŃie  salină  izotonă  (a  nu  se  folosi  geluri  lubrefiante),  se  penetrează  sfincterul  anal  prin  rotire  lentă,
                  introducându-se intrarectal aprox. 15 cm. Se va proceda identic şi cu sonda Nelaton, la care se adaptează o seringă
                  (10 ml) cu care se fac 1-2 aspiraŃii. După prelevare, sondele şi tampoanele se introduc în recipiente sterile ce conŃin
                                                                       3
                  mediu de conservare, se etichetează corespunzător şi se trimit la laborator  .
                  Transportul probelor şi prelucrarea lor se face în max. 2 h dacă au fost recoltate în recipiente fără mediu de transport,
                  sau pot fi păstrate până la 24 h la temperatura camerei, dacă s-au recoltat în recipiente ce conŃin mediu de transport
                  Cary-Blair, ce asigură o bună viabilitate a patogenilor intestinali bacterieni. ExcepŃie de la aceste reguli fac probele
                  recoltate în suspiciunea de infecŃie cu Shigella spp, bacterie foarte sensibilă, ce necesită însămânŃare pe mediile de
                  cultură imediat după prelevare  .
                                        3;4
                  Pentru etiologia virală, probele care nu se prelucrează imediat trebuie păstrate la - 70°C  .
                                                                                 3
                  Izolarea bacteriilor aerobe
                  • Se însămânŃează proba pe două medii de cultură, unul slab selectiv (Mac Conkey) şi unul moderat selectiv (ADCL) şi
                  se incubează 24 h la 35-37ºC, urmărindu-se culturile la 24 şi 48 h pentru apariŃia coloniilor caracteristice. Pentru genul
                  Vibrio, mediul selectiv recomandat este BSA (agar săruri biliare), iar pentru levuri- mediul Sabouraud cu Cloramfenicol.
                  •  Pentru  a  creşte  şansele  de  izolare,  proba  este  subcultivată  pe  medii  de  îmbogăŃire  ce  favorizează  multiplicarea
                  patogenilor (e.g., bulion selenit acid de sodiu pentru Salmonella spp., apă peptonată alcalină sau bulion cu taurocolat
                  şi peptonă la pH=8,0-9,0 pentru Vibrio de unde, după incubare, se pot efectua frotiuri şi culturi din partea superioară a
                  mediului). Se incubează 24 h la 35-37°C, apoi se fac treceri pe mediile de cultură.
   499   500   501   502   503   504   505   506   507   508   509