Page 501 - Ghidul Serviciilor Medicale Synevo, Ediția 1

19.4.3 Antigen Helicobacter pylori în materii fecale

InformaŃii generale şi recomandări
InfecŃia cu Helicobacter pylori este o cauză majoră de gastrită cronică şi ulcer peptic; de asemenea, studiile
epidemiologice efectuate în ultimii ani au confirmat asocierea infecŃiei persistente cu un risc crescut de apariŃie a
cancerului gastric.
În plus, această bacterie este responsabilă pentru majoritatea cazurilor de limfoame de tip MALT (forme de neoplazii
2
hematologice, caracterizate prin proliferarea celulelor din Ńesutul limfoid asociat mucoasei digestive) .
Principalul rezervor de infecŃie sunt indivizii H. pylori pozitivi, iar contactul interuman, intrafamilial reprezintă cea mai
importantă cale de transmitere, în principal în prima copilărie.
1;2
În Ńările în curs de dezvoltare pot interveni şi alte căi de transmitere, de exemplu prin intermediul apei .
InfecŃia evoluează în multe cazuri asimptomatic. Atunci când se însoŃeşte de manifestări clinice, pacienŃii prezintă în
mod obişnuit o simptomatologie de tip dispeptic cu: disconfort abdominal, dureri abdominale, greaŃă, arsuri, regurgitaŃii,
1;3
senzaŃie de plenitudine după mese .
Există două categorii de metode diagnostice ale infecŃiei:
1. invazive: prin endoscopie digestivă superioară sunt prelevate mici porŃiuni de la nivelul mucoasei stomacului
sau duodenului (biopsie). DetecŃia microorganismului în materialul bioptic se poate face prin examen
microscopic, cultură sau prin testul ureazei (prezenŃa acestei enzime este un indicator al infecŃiei cu H.
pylori);
2. non-invazive: testul respirator cu uree şi depistarea antigenului H.pylori în materiile fecale.
Metodele invazive produc un disconfort semnificativ pacienŃilor, de aceea mulŃi dintre aceştia refuză endoscopia, mai
ales cea de control, la 4 săptămâni după încheierea tratamentului.
Forurile internaŃionale recomandă folosirea mijloacelor neinvazive de diagnostic, ca alternativă la metodele invazive, la
pacienŃii sub 45 ani, fără simptome de “alarmă” care să impună endoscopia (pierdere ponderală nejustificată, sângerări
3
digestive, vărsături repetate, etc). Testul respirator cu uree are un cost ridicat şi este rareori disponibil .
În laboratorul Synevo, printr-o tehnica ELISA calitativă se detectează antigenul H. pylori eliminat în materiile fecale.
Testul are o acurateŃe de peste 90% atât pentru diagnostic, cât şi pentru confirmarea eradicării infecŃiei după tratament
(pentru populaŃia adultă şi pediatrică deopotrivă) şi prezintă avantajul unui cost mai redus, în comparaŃie cu celelalte
metode.
Metoda imunoenzimatică este capabilă să deceleze o concentraŃie minimă de 25 ng/ml. Sistemul este specific pentru
Helicobacter pylori şi nu reacŃionează încrucişat cu genul Campylobacter care prezintă cea mai relevantă asemănare
4;5
genomică cu Helicobacter pylori .
4
Pregătire pacient - testul nu necesită o pregatire prealabilă . Este bine ca pacientul să nu se afle sub tratament
antibiotic care ar putea interfera cu H. pylori. Se recomandă evitarea contactului cu urina sau apa.
Specimen recoltat - materii fecale proaspat emise; se recoltează câte o porŃiune de mărimea unei alune, din 3 locuri
4
5
diferite ale bolului fecal . Cantitate recomandată – 1-2 g de materii fecale formate sau 1-2 ml de materii fecale lichide .
Recipient de recoltare - recipient de unică folosinŃă pentru fecale; este interzisă adăugarea de substanŃe
conservante .
4
Prelucrare necesară după recoltare - analiza se execută pe materii fecale proaspat emise (de preferat). Dacă acest
4
lucru nu este posibil proba va fi păstrată la 2-8°C sau la –20°C .
Stabilitate probă - după recoltare, proba trebuie păstrată la frigider şi transportată la laborator în maximum 24 de ore
de la colectare. Daca se depăşeşte această perioadă, proba trebuie congelată la – 20°C .
4
4
Metodă - ELISA .
Valori de referinŃă - antigen Helicobacter pylori negativ .
4

Bibliografie

1. Angela Sopa, Camelia Diaconu, Alice Balaceanu. ConsideraŃii asupra rolului cu Helicobacter pylori în patologia digestivă. În Medicina
Modernă [11] 2005. Ref Type: Journal (Full)
2. Bernhard Lembcke. Helicobacter pylori infection. In Clinical Laboratory Diagnostics-Use and Assessment of Clinical Laboratory Results.
Lothar Thomas. TH-Books Verlagsgesellschaft mbH, Frankfurt /Main, Germany,1 ed. 1998 436-438.
3. Consensul de la Maastricht. Managementul infecŃiei cu Helicobacter pylori în practica medicului generalist 2-2002. În Stetoscop 18. 2003.
Ref Type: Journal (Full).
4. Laborator Synevo. ReferinŃele specifice tehnologiei de lucru utilizate 2006. Ref Type: Catalog
5. Laboratory Corporation of America.Directory of Services and Interpretive Guide. Helicobacter pylori stool antigen. www.labcorp.com 2003.
Ref Type: Internet Communication.