Page 500 - Ghidul Serviciilor Medicale Synevo, Ediția 1

19.4.2 Amprenta anală

InformaŃii generale şi recomandări
Amprenta anală este cea mai eficientă metodă de depistare a ouălor de Enterobius vermicularis. ParaziŃii adulŃi
colonizează temporar intestinul subŃire, iar după fecundare femelele migrează în colon (mai ales în zona cecului).
Când toate ouăle ajung la aproximativ acelaşi stadiu de dezvoltare, femelele migrează şi le depun în pliurile anale, în
timpul nopŃii. Pruritul puternic este datorat prezenŃei femelei în pliurile anale, ceea ce determină ca gazda să se
scarpine involuntar, astfel încât ouăle ajung pe lenjeria şi pe degetele persoanei în cauză. Aceste caracteristici ale
ciclului biologic al Enterobius vermicularis duc la concluzia că o metodă coproparazitologică clasică (examen direct, în
strat gros s.a.) este inutilă, deoarece ouăle localizate în pliurile anale sunt evidenŃiate cel mai eficient prin metoda
amprentei anale.
Avantajul metodei constă în faptul că poate detecta la un prim examen peste 50% din cazuri, faŃă de un examen
coproparazitologic obişnuit care poate detecta doar 10 - 15% din cazuri.
Pentru a exclude un diagnostic de enterobioză sunt necesare 7 examene efectuate la interval de 2 zile.
1;3
În cazul obŃinerii unui rezultat pozitiv, se recomandă să fie investigaŃi şi ceilalŃi membrii ai familiei (mai ales copiii) .
3
Pregătire pacient - recoltarea se face dimineaŃa, înainte de efectuarea toaletei perineale sau a defecării .
Tehnica de recoltare
Materiale necesare:
- bandă adezivă transparentă sau celofan;
- baghete de sticlă ;
- eprubete de sticlă ;
- lame de microscopie.
Pregătirea materialului
- unul din capetele baghetei de sticlă se acoperă pe o distanŃă de 1-2 cm cu bandă adezivă sau celofan; în acest din
urmă caz, celofanul se prinde cu un inel de cauciuc;
- bagheta astfel preparată se introduce într-o eprubetă de sticlă, fiind imobilizată cu un dop de vată.
Modul de lucru
- se scoate bagheta cu celofan din eprubetă;
- se apropie de zona perianală a pacientului, introducând capătul baghetei 1-3 mm în anus;
- se roteste uşor bagheta astfel încât eventualele ouă din pliurile mucoasei anale să fie desprinse şi să adere de
pelicula de celofan;
- se desprinde pelicula de celofan de pe bagheta şi se depune pe o lamă de microscopie curată, fără zgârieturi,
1-4
asigurându-se că pelicula este bine întinsă, evitând formarea bulelor de aer .
2
Metodă - examen microscopic direct .
Limite şi interferenŃe
Un rezultat pozitiv nu exclude prezenŃa altor patogeni.
1
Un rezultat negativ nu exclude în general infecŃia; acesta se poate datora unei excreŃii intermitente a parazitului .

Bibliografie

1. Dan Steriu. InfecŃii produse de helminŃi. În InfecŃii parazitare, Editura Ilex, Bucureşti, 2003, 247-250.
2. Laborator Synevo. ReferinŃele specifice tehnologiei de lucru utilizate 2006. Ref Type: Catalog
3. Simona Radulescu, Meyer Ernest. Nematode intestinale. În Parazitologie medicală, Editura All,
Bucureşti, 1992, 230, 283.
4. World Health Organisation Geneva Basic Laboratory Methods in Medical Parasitology, 1991.