Plansa anatomica

Virus herpetic 1 si 2: anticorpi igG

230 MDL
Trimite pe e-mail acest articol
Printeaza acest articol

Informatii generale si recomandari

Virusul herpes simplex (HSV) este un virus stravechi si ubicuitar, fiind implicat la om  in producerea de infectii acute si recurente. Transmiterea  se face prin contactul apropiat cu persoanele infectate. Virusul patrunde in mucoase (oculare, orale si genitale) si se replica local. Evolutia clinica a infectiei este variabila, iar simptomele pot fi uneori minime si trece neobservate. Principalele semne si simptome sunt reprezentate de eruptii bucale si cutanate, leziuni ale tractului genital  si herpes neonatal. La un procent redus din indivizii afectati virusul poate patrunde in ganglionul radacinii senzitive a nervilor si determina infectii recurente. Virusul herpetic constituie de asemenea o cauza obisnuita de infectii la pacientii imunodeprimati (neoplazici, HIV-pozitivi)2;3.

In 1960 s-a descoperit ca exista doua tipuri distincte de virus herpetic: HSV I si HSV II. HSV I este asociat in principal cu infectii oculare si orale, in timp ce HSV II determina leziuni genitale1;3.

Ambele virusuri raman intr-o stare latenta si pot fi reactivate in cursul sarcinii. Infectia primara a gravidei cu HSV II se manifesta prin leziuni veziculare dureroase la locul inocularii. Totusi, exista situatii in care boala poate ramane subclinica, mai ales la gravidele care au venit anterior in contact cu HSV I. Se considera ca frecventa infectiilor congenitale cu HSV II este de 1 la 2000-5000 nasteri. In cele mai multe cazuri infectia se transmite intrapartum, la trecerea fatului prin canalul cervical. Transmiterea infectiei in primele saptamani de sarcina se poate asocia cu pierderea sarcinii. Infectiile dezvoltate mai tarziu pot determina microcefalie sau hidrancefalie si leziuni oculare (microftalmie, keratoconjunctivita si retinita). Au fost descrise defecte atat in cazul infectiei primare cat si in cea reactivata.

Screening-ul pentru HSV IgG se face doar la gravidele care au factori de risc crescut pentru infectie. Testul serologic poate identifica expunerea materna dar nu poate diferentia prezenta bolii active de portajul asimptomatic al virusului si nici nu are valoare predictiva asupra riscului de transmitere a infectiei prepartum sau intrapartum. Recomandarile actuale indica operatia cezariana doar la gravidele care au leziuni active in momentul nasterii1.

Determinarea anticorpilor fata de virusul herpetic este larg utilizata in centrele de transplant la donatorii si primitorii de maduva osoasa2.

Depistarea anticorpilor de tip IgM este utila pentru confirmarea unei infectii active; are semnificatie clinica in special in diagnosticul infectiei neonatale si a encefalitei herpetice3.

Pregatire pacient – testele nu necesita o pregatire prealabila3.

Specimen recoltat – sange venos3.

Recipient de recoltare – vacutainer fara anticoagulant cu/fara gel separator3.

Prelucrare necesara dupa recoltare – se separa serul prin centrifugare3.

Volum proba – minim 1mL ser (pentru determinarea ambelor tipuri de anticorpi)3.

Cauze de respingere a probei – specimen hemolizat3.

Stabilitate proba – serul separat este stabil cateva ore la temperatura camerei; 4 zile la 2-8ºC; o perioada mai indelungata la –20ºC. Centrifugati specimenele decongelate si utilizati supernatantul. Evitati congelare/decongelare repetata3.

Metode

In laboratorul Synevo sunt utilizate urmatoarele metode de lucru:

1. imunochimica cu detectie prin chemiluminiscenta (CLIA)

2. ELISA (doar pentru anticorpii IgM)3.

Valori de referinta – difera in functie de metoda de lucru3:

Anti-virus herpetic I si II IgG

  1. CLIA

< 0.9:               Negativ

≥0.9 si <1.1:   Echivoc

≥1.1:              Pozitiv

Anti-virus herpetic I si II IgM

  1. CLIA

< 0.9:               Negativ

≥0.9 si <1.1:    Echivoc

≥1.1:                Pozitiv

  1. ELISA

Anti-virus herpetic I si II-IgM: Negativ.

Interpretarea rezultatelor

Anti-virus herpetic I si II IgG

Persoanele infectate cu HSV I sau II pot sa nu prezinte niveluri detectabile de anticorpi IgG  in stadiile precoce ale infectiei. Anticorpii IgG incep sa creasca la 1-2 saptamani dupa infectia primara, ating un maxim in 6-8 saptamani, dupa care scad progresiv. Nivelurile de anticorpi pot fi foarte scazute sau nedetectabile in perioadele dintre reactivari.

Obtinerea unui rezultat echivoc impune repetarea recoltarii dupa 1 saptamana.

Demonstrarea unei seroconversii a anticorpilor IgG (negativ→pozitiv) sau a unei cresteri de doua ori a nivelului anticorpilor IgG in seruri perechi obtinute la interval de 14-21 zile confirma infectia activa3.

Anti-virus herpetic I si II IgM

Obtinerea unui rezultat pozitiv indica o infectie activa. In laboratorul Synevo, un rezultat pozitiv pentru HSV-IgM este confirmat prin doua metode de lucru, iar aceasta mentiune apare pe buletinul final de rezultate.

Obtinerea unui rezultat echivoc impune repetarea recoltarii peste 1-2 saptamani.

Reactivarile virusului pot sau nu sa determine niveluri detectabile de anticorpi IgM3.

Limite si interferente

Anti-virus herpetic I si II IgG

Rezultatele obtinute trebuie corelate intotdeauna cu diagnosticul clinic si alte teste de laborator.

Prezenta anticorpilor IgG intr-o singura proba nu este suficienta pentru a face distinctia intre o infectie activa si o infectie produsa in antecedente. Confirmarea unei infectii active se face prin efectuarea anticorpilor IgM, demonstrarea unei cresteri semnificative a anticorpilor IgG in dinamica sau prin cultura directa a virusului din leziuni.

La pacientii imunodeprimati interpretarea rezultatelor se va face cu prudenta.

La pacientii care prezinta infectii cu virusul varicelo-zosterian, Epstein-Barr sau citomegalovirus pot aparea cresteri ale nivelului de anticorpi HSV I si II IgG, datorita reactivitatii antigenice incrucisate in cadrul familiei herpesvirusurilor3.

Anti-virus herpetic I si II IgM

Desi prezenta anticorpilor IgM este sugestiva pentru o infectie activa nu permite diferentierea infectei primare de o reactivare3.

 

Bibliografie

1. Ann M.Gronowski. Prenatal Screening and Diagnosis of Congenital Infections. In Handbook of Clinical Laboratory Testing During Pregnancy. Totowa, NJ: Humana Press ed. 2004;261-262.

2. Frances Fischbach. Immunodiagnostics Studies. In A Manual of Laboratory and Diagnostics Tests. Lippincott Williams & Wilkins, USA, 8 ed. 2009; 563-564.

3. Laborator Synevo. Referintele specifice tehnologiei de lucru utilizate. 2010. Ref Type: Catalog.

Plansa anatomica
Abonează-te la Newsletter