- Teste de hematologie
- Teste de biochimie
- Biochimie generală din sânge și urina
- Proteine specifice in ser si urina
- Teste biochimice din lichide de punctie
- Teste biochimice din materii fecale
- Teste biochimice pentru tulburari ereditare de metabolism
- Teste pentru nefrolitiaza
- Vitamine, oligoelemente, stres oxidativ
- Acizi grași
- Transferina carbohidrat deficitara (CDT) marker pentru alcoolism
- Markeri non-invazivi pentru afecţiunile hepatice
- Analiza chimică calculi
- Markeri endocrini
- Markeri tumorali
- Markeri virali
- Markeri cardiaci
- Markeri anemie
- Markeri ososi
- Markeri boli autoimune
- Anticorpi antispermatozoizi
- Autoanticorpi in afectiuni endocrine, cardiace, renale
- Autoanticorpi in afectiuni neurologice
- Autoanticorpi in afectiunile dermatologice
- Autoanticorpi in anemia pernicioasa
- Autoanticorpi in diabetul zaharat
- Markeri pentru afectiuni hepatice si gastrointestinale autoimune
- Markeri pentru afectiuni reumatismale si vasculite
- Markeri pentru monitorizarea evolutiei si tratamentului
- Markeri pentru sindromul antifosfolipidic
- Serologie boli infectioase
- Teste specializate de alergologie si imunologie
- Teste de biologie moleculara
- Teste de citogenetica
- Teste de microbiologie
- Toxicologie
- Citologie cervico-vaginala
- Histopatologie
- Uncategorized
Vitamina B1
Informaţii generale
Vitamina B1, numită şi tiamină, este o vitamină hidrosolubilă care sub formă de pirofosfat are rol de coenzimă în reacţiile de decarboxilare, esenţiale pentru metabolismul protidic şi glucidic4. Este indispensabilă pentru activitatea cerebrală şi mielinizarea nervilor periferici1. In ser circulă în parte legată de albumină; până la 85% din cantitatea de tiamină este preluată de eritrocite; excesul se elimină prin urină4.
Tiamină se găseşte în cantităţi apreciabile în drojdia de bere, legume, seminţe şi nuci, cereale germinate, carne de porc (în special organe). Vitamina B1 se distruge prin fierbere deoarece este instabilă la temperaturi înalte. Ceaiul şi unele alimente conţin factori antitiaminici. In ţările dezvoltate cerealele sunt îmbogăţite cu tiamină1;3.
Rezerva organismului la adultul sănătos este de 30 mg de tiamină, fiind necesar un aport de 0,5mg/1000kcal/zi pentru a asigura această rezervă. Dacă se întrerupe aportul alimentar deficitul de vitamina B1 se instalează în 10 până la 21 de zile1.
Semnele precoce ale deficitului de tiamină includ anorexie, scădere în greutate, hipotonie musculară, apatie, confuzie şi iritabilitate. Manifestările tardive ale deficitului sunt insuficienţa cardiacă congestivă (“beri-beri umed”), polineuropatie cu reflexe diminuate, parestezii, atrofie musculară (“beri-beri uscat”) şi sindromul Wernicke-Korsakoff, caracterizat prin demenţă, ataxie şi oftalmoplegie3.
Există şi un deficit infantil la copiii alăptaţi timp îndelungat fără diversificarea alimentaţiei. La gravide se poate instala un deficit uşor datorită nevoilor crescute de tiamină4. Majoritatea alcoolicilor cronici prezintă deficit de tiamină, datorat atât interferenţelor alcoolului cu metabolismul tiaminei, cât şi nutriţiei precare3;4.
Nu s-au raportat cazuri de intoxicaţii cu doze orale de tiamină. In cadrul administrării parenterale a unor doze mari, poate surveni decesul prin inhibarea centrului respirator1;3.
Recomandări pentru determinarea vitaminei B1 – persoane cu tulburări comportamentale, modificări oftalmologice, tulburări de mers, delir, encefalopatie, nutriţie necorespunzătoare, alcoolici (pentru diagnosticarea unui deficit) 1;3.
Pregătire pacient – à jeun (pe nemâncate) minimum 8 ore; se va evita consumul de alimente ce conţin vitamina B1 cu 48 ore înaintea recoltării pentru pacienţii peste 6 luni şi cu 24 ore înaintea recoltării pentru cei <6 luni2.
Specimen recoltat – sânge venos2.
Recipient de recoltare – vacutainer ce conţine EDTA ca anticoagulant2.
Cantitate recoltată – cât permite vacuumul2.
Prelucrare necesară după recoltare – proba nu se centrifughează şi se congelează imediat2.
Volum minim probă – 2 mL2.
Cauze de respingere a probei – specimen intens hemolizat, lipemic sau decongelat2.
Stabilitate probă – sângele este stabil 1 lună la -20°C2.
Metodă – cromatografie de lichide sub înaltă presiune (HPLC)2.
Valori de referinţă – <49 μg/L2.
Interpretarea rezultatelor
Bibliografie