Page 312 - Ghidul Serviciilor Medicale Synevo, Ediția 2, Volum 3

18 TESTE DE BIOLOGIE MOLECULARĂ GHIDUL SERVICIILOR MEDICALE
AL LABORATOARELOR SYNEVO

mai mici de warfarină. Astfel, autorii unui studiu au comunicat următoarele valori ale dozei terapeutice
medii zilnice la persoanele cu genotipuri VKORC1 GG, GA şi AA: 6.7 mg, 4.3 mg şi respectiv 2.7 mg.
Aceste diferenţe în doza medie zilnică în funcţie de genotipul VKORC1 sunt semnificative statistic.
Concluzia studiului a fost că genotiparea VKORC1 alături de cea CYP2C9 (gena care codifică
enzima implicată în metabolizarea S-warfarinei) poate contribui împreună cu caracteristicile fizice ale
pacienţilor la dozarea mai adecvată a warfarinei, cu un risc mai mic de reacţii adverse .
8
Frecvenţa alelei A a polimorfismului G > A VKORC1 este de aproximativ 40% în populaţia
caucaziană . 1
International Warfarin Pharmacogenetics Consortium (2009) a constatat că un algoritm de stabilire
a dozelor de warfarină bazat pe analiza polimorfismului genelor CYP2C9 şi VKORC1 identifică un
procent mai mare de pacienţi care necesită doze săptămânale ≤ 21 mg şi ≥ 49mg pentru obţinerea
valorilor INR ţintă (49.4% vs 33.3% dintre cei care necesită ≤ 21 mg/săptămână şi 24.8% vs 7.2%
dintre cei care necesită ≥ 49 mg/săptămână) .
4
Un studiu recent care a inclus 1015 participanţi a avut drept scop dezvoltarea şi validarea unui
algoritm farmacogenetic la iniţierea terapiei cu warfarină. Pentru a facilita utilizarea algoritmelor clinice
şi farmacogenetice autorii au dezvoltat un website non-profit www.warfarindosing.org; în formularul
de pe site se introduc datele pacientului (vârstă, sex, greutate, înalţime, rasă, fumat, afecţiuni
hepatice, afecţiunea care necesită anticoagulare, valorile INR bazal şi ţintă, tratamente cu statine şi
amiodaronă, tratamente antibiotice sau antifungice, genotipuri CY2C9 şi VKORC1 – în cazul în care
sunt disponibile) după care se estimează doza de încărcare şi doza terapeutică zilnică. Dacă după
3-4 administrări de warfarină se revine la website şi se introduce valoarea INR obţinută se va efectua
o ajustare a dozelor .
3
În ceea ce priveşte tratamentul cu acenocoumarol, utilizat în România şi în alte ţări din Europa, a fost
raportată aceeaşi asociere a necesităţii unor doze scăzute de anticoagulant la persoanele purtătoare
ale alelelor A ale polimorfismului G > A VKORC1 .
7
Într-un studiu efectuat în Franţa s-a constatat că testarea farmacogenetică poate să identifice un risc
crescut de supradozare la 25% dintre persoanele care vor începe terapia cu acenocoumarol (purtătorii
alelei VKORC1 1639A şi CYP2C9*3). Îmbunătăţirea management-ului tratamentul anticoagulant este
semnificativă clinic datorită utilizării pe scară largă a acestor medicamente .
6
În concluzie, studiile efectuate indică validitatea clinică a testelor farmacogenetice (CYP2C9 şi
VKORC1) şi susţin corelaţia dintre anumite variante genetice şi dozele terapeutice de anticoagulante
cumarinice. Cu toate acestea nu există încă dovezi suficiente privind cost-eficienţa testării de rutină
înaintea iniţierii terapiei cu anticoagulante orale. Până când vor fi disponibile rezultatelor studiilor clinice
prospective (ex. COAG sau EU-PACT) testarea genetică este recomandată la pacienţii cu risc crescut
de sângerare şi pentru elucidarea cauzei unui răspuns terapeutic neobişnuit: necesitatea unor doze
de întreţinere foarte mici sau persistenţa unor valori INR mari la doze standard de anticoagulant .
2
Pregătire pacient - nu este necesară o pregătire specială . 5
Specimen recoltat - sânge venos .
5
Recipient de recoltare - vacutainer ce conţine EDTA ca anticoagulant . 5
Cantitate recoltată - cât permite vacuumul .
5
Cauze de respingere a probei - folosirea heparinei ca anticoagulant; probe coagulate sau

312