Page 316 - Ghidul Serviciilor Medicale Synevo, Ediția 2, Volum 3
P. 316

18   TESTE DE BIOLOGIE MOLECULARĂ     GHIDUL  SERVICIILOR  MEDICALE
                                              AL  LABORATOARELOR  SYNEVO




       înaintea iniţierii terapiei cu anticoagulante orale. Până când vor fi disponibile rezultatelor studiilor clinice
       prospective (ex. COAG sau EU-PACT) testarea genetică este recomandată la pacienţii cu risc crescut
       de sângerare şi pentru elucidarea cauzei unui răspuns terapeutic neobişnuit: necesitatea unor doze
       de întreţinere foarte mici sau persistenţa unor valori INR mari la doze standard de anticoagulant .
                                                                          2;4
       Pregătire pacient - nu este necesară o pregătire specială . 7
       Specimen recoltat - sânge venos .
                               7
       Recipient de recoltare - vacutainer ce conţine EDTA ca anticoagulant . 7
       Cantitate recoltată - cât permite vacuumul .
                                     7
       Cauze  de  respingere  a  probei  -  folosirea  heparinei  ca  anticoagulant;  probe  coagulate  sau
       hemolizate .
              7
       Stabilitate probă - 7 zile la 2-8ºC .
                              7
       Metodă - reacţie de polimerizare în lanţ (PCR) cu detecţie colorimetrică după hibridizarea cu sonde
       specifice pe stripuri; vor fi cercetate cele 2 mutaţii CYP2C9 corespunzătoare alelelor CYP2C9*2 şi
       CYP2C9*3 .
              2
       Comunicarea rezultatelor
       Se va comunica genotipul CYP2C9 obţinut . 7
       Limite şi interferenţe
       Doza optimă de anticoagulant cumarinic nu se poate stabili numai pe baza testului farmacogenetic ci
       prin coroborarea cu datele clinice ale pacientului.
       Testarea genetică nu are scopul de a înlocui monitorizarea periodică a INR – ului . 7


                                      Bibliografie

       1.  A.D Corlan, I. Corlan, C. Constantinescu. Consecinţe cantitative ale modelului farmacologic
          al acţiunii anticoagulantelor orale explorate prin simulare computerizată. În Terapeutică,
          Farmacologie şi Toxicologie Clinică, vol. 7, nr. 3, pp. 39–53, 2003.
       2.  Charles Eby. Warfarin Dosing. Should Labs Offer Pharmacogenetic Testing? In Clinical
          Laboratory News, June 2009, Vol 35, Number 6.
       3.  Dolors Tassies et al. Pharmacogenetics of acenocoumarol: cytochrome p450-cyp2c9
          polymorphisms influence dose requirements and stability of anticoagulation. In Haematologica,
          87:1185–1191, 2002.
       4.  Flockart DA, et al. Pharmacogenetic testing of CYP2C9 and VKORC1 alleles for warfarin. In
          Genet Med 2008, 10(2), 139-50.
       5.  Gage BF, et al. Use of pharmacogenetic and clinical factors to predict the therapeutic dose of
          warfarin. In Clin Pharmacol Ther 2008, Sep;84(3):326-31.
       6.  International Warfarin Pharmacogenetics Consortium (2009). Estimation of the warfarin dose
          with clinical and pharmacogenetic data. New Eng. J. Med. 360: 753-764, 2009.
       7.  Laborator Synevo. Referinţe specifice tehnologiei de lucru utilizate 2010. Ref Type: Catalog.
       8.  Laboratory Corporation of America. Directory of Services and Interpretive Guide. Cytochrome
          P450 2C9 Genotyping. www.labcorp.com, 2010. Ref Type: Internet Communication.

         316
   311   312   313   314   315   316   317   318   319   320   321