Plansa anatomica

Colesterol LDL

60 MDL
Trimite pe e-mail acest articol
Printeaza acest articol

Informatii generale si recomandari

LDL este lipoproteina care contine cea mai mare cantitate de colesterol (60-70% din colesterolul seric total). LDL rezulta in principal din degradarea VLDL, transportorul major al trigliceridelor. Deoarece LDL are un timp de injumatatire mai mare (3-4 zile) decat precursorul sau VLDL, este mai prevalent in circulatie decat acesta.

Acizii grasi liberi circulanti formeaza in ficat trigliceride care sunt cuplate cu apoproteine si colesterol, urmand a fi exportate in sange ca lipoproteine VLDL.

LDL colesterol este implicat in transportul colesterolului catre tesuturi, in principal in sistemul arterial, ceea ce explica incidenta crescuta a aterosclerozei si a bolii coronariene la pacientii cu niveluri serice crescute ale acestei lipoproteine1;2. Astfel, determinarea LDL este specifica pentru estimarea riscului cardiovascular si stabilirea deciziei terapeutice3;4.

In conditii fiziologice, raportul LDL-colesterol / HDL-colesterol are valoarea de 2.9 la femei si 3.3 la barbati. Riscul dezvoltarii unei boli coronariene creste semnificativ daca valoarea acestui raport depaseste 3.5 la femei si 3.8 la barbati5.

Metode

In laboratoarele Synevo se utilizeaza doua metode de determinare a LDL-colesterol:

  • metoda directa enzimatica colorimetrica

Aceasta metoda automata se bazeaza pe solubilizarea micelara selectiva a LDL-colesterolului cu ajutorul unui detergent neionic si a interactiunii dintre un compus de natura zaharidica si lipoproteine (VLDL si chilomicroni). Atunci cand un detergent este inclus in metoda enzimatica de determinare a colesterolului (colesterol esteraza, colesterol oxidaza, reactia de cuplare) reactivitatile relative ale colesterolului din fractiunile de lipoproteine cresc in urmatoarea ordine: HDL < chilomicroni < VLDL < LDL. In prezenta ionilor de Mg++ compusul zaharidic determina o reducere marcata a reactiei enzimatice de masurare a colesterolului in VLDL si chilomicroni. Astfel, utilizarea combinata a unui compus zaharidic si a unui detergent neionic faciliteaza determinarea selectiva a LDL-colesterolului in ser.

Aceasta metoda a fost standardizata fata de metoda de beta-cuantificare a LDL-colesterolului (ultracentrifugare combinata cu precipitare) considerata gold-standard. De asemenea, metoda indeplineste cerintele NCEP (National Cholesterol Education Program) de a avea o eroare analitica totala ≤ 12%6.

  • metoda indirecta prin care LDL-colesterol este determinat, din valoarea colesterolului total, trigliceridelor si HDL-colesterolului conform formulei lui Friedewald:

LDL-colesterol = colesterol total – (HDL-colesterol) – (VLDL-colesterol)

VLDL-colesterol = trigliceride/5

Formula nu se aplica in cazul unor valori ale trigliceridelor >400 mg/dL; in aceste situatii se recomanda dozarea apolipoproteinelor A1 si B sau determinarea directa a LDL-colesterolului pentru determinarea riscului de aparitie a bolilor cardiovasculare1;4;6.

Valori de referinta

Adult:

Optim<100 mg/dl
Optim la limita100-129 mg/dl
Borderline crescut130-159 mg/dl
Crescut160-189 mg/dl
Foarte crescut≥190 mg/dL1

Copii si adolescenti ( 12-18 ani):

Optim<110 mg/dl
Borderline crescut110-129 mg/dl
Crescut≥ 130 mg/dl3

Mentiune: la pacientii cu risc foarte crescut (sindrom coronarian acut recent; multipli factori de risc major – in special diabet zaharat, factori de risc controlati deficitar – in special continuarea fumatului) exista optiunea terapeutica de a reduce LDL colesterol sub 70 mg/dL.

Factor de conversie: mg/dL x 0.026= mmol/L

mmol/L x 38.66= mg/dL1;4;6.

Interpretarea rezultatelor

Cresteri: hipercolesterolemie familiala (tip II-a), hiperlipoproteinemiile II-b si III, dieta bogata in colesterol si grasimi saturate, hipotiroidism, sindrom nefrotic, diabet zaharat, mielom multiplu si alte disgamaglobulinemii, colestaza, insuficienta renala cronica, porfirie, anorexie nervoasa2;3.

Scaderi: hipo-/abetalipoproteinemie, boala Tangier, hipertiroidie, anemii cronice, afectiuni hepatocelulare severe, sindrom Reye, stres acut, boli inflamatorii articulare, afectiuni pulmonare cronice2;3.

Trebuie mentionate cateva aspecte legate de cele doua metode determinare a LDL-colesterolului.

Conform ghidului NCEP, LDL-colesterol reprezinta factorul cheie in estimarea riscului cardiovascular si din acest motiv determinarea corecta a nivelului sau in serul pacientilor este foarte importanta. Calcularea LDL-colesterolului pe baza formulei lui Friedwald este comuna in practica medicala si in multe cazuri ofera o acuratete apropiata de cea a beta-cuantificarii. Utilizarea acestei formule este insa limitata in cazul pacientilor cu valori ale trigliceridelor serice >400 mg/dL sau cu hiperlipoproteinemie de tip III precum si daca proba nu a fost recoltata in conditii à jeun. Chiar si in prezenta unor valori ale trigliceridelor cuprinse intre 250 si 400 mg/dL formula poate furniza erori de estimare a LDL-colesterolului (rezultate scazute in mod artificial) ceea ce poate conduce la o clasificare incorecta a riscului pacientilor in raport cu ghidul NCEP6;7;8.

Un studiu publicat recent, care a inclus probe provenite de la un lot mare de subiecti adulti si care a avut ca scop comparerea valorilor de LDL-colesterol estimate conform formulei lui Friedewald cu cele determinate direct si implicatiile asupra strategiei terapeutice, a aratat ca formula lui Friedewald tinde sa subestimeze nivelurile de LDL-colesterol in situatiile in care nivelul trigliceridelor este crescut ≥150 mg/dL si mai ales in prezenta unor valori LDL mai scazute. In practica clinica, acest lucru afecteaza in mod special pacientii cu risc crescut la care se doreste mentinerea unor valori de LDL-colesterol sub 70 mg/dL. Furnizarea unor rezultate de LDL-colesterol scazute in mod artificial la acesti pacienti ar putea conduce la subtratarea acestora9.

O alta mentiune este legata de faptul ca determinarea LDL-colesterolului prin metoda directa poate fi efectuata si in situatiile in care probele nu au fost recoltate à jeun (pe nemancate). Trebuie tinut insa cont de faptul ca rezultatele obtinute sunt usor mai scazute decat in cazul recoltarii à jeun6;7;8.

Limite si interferente

Cresteri: postprandial, sarcina, administrarea de: steroizi anabolizanti, beta-blocante, antihipertensive, progestative, carbamazepina.

Scaderi: administrarea de estrogeni per os2.

In cazuri foarte rare prezenta gamopatiei, in special IgM (macroglobulinemia Waldenström) poate determina rezultate eronate la determinarea LDL-colesterolului prin metoda directa8.

 

Bibliografie

1. Cleeman JI. Executive Summary of the Third Report of the National Cholesterol Education Program

(NCEP) Expert Panel on Detection, Evaluation and Treatment of High Blood Cholesterol in Adults. In JAMA 285: 2486- 97. 2001. Ref Type: Journal (Full).

2. Frances Fischbach. Chemistry Studies. In A Manual of Laboratory and Diagnostic Tests. Lippincott Williams &Wilkins, USA, 8 ed., 2009, 452-455.

3. Jacques Wallach. Boli metabolice si ereditare. In Interpretarea testelor de diagnostic. Editura Stiintelor Medicale, Romania, 7 ed., 2001, 689-690.

4. Scott M.Grundy et all. Implications of Recent Clinical Trials for NCEP Adult Treatment Panel III Guidelines. In Circulation, July 2004: 110-227-239.

5. Valeriu Atanasiu. Maria Mohora. Compusi lipidici. In Biochimie Medicala, Ed. Niculescu, 2004, 223.

6. Laborator Synevo. Referintele specifice tehnologiei de lucru utilizate 2014. Ref Type: Catalog.

7. Laboratory Corporation of America.Directory of Services and Interpretive Guide. Low-density Lipoprotein Cholesterol (Direct) www.labcorp.com . 2014. Ref Type: Internet Communication.

8. Mayo Clinic. Mayo Medical Laboratories. Test Catalog. LDL Cholesterol (Beta-Quantification), Serum. www.mayomedicallaboratories.com. Ref Type: Internet Communication.

9. Martin SS, Blaha MJ, Elshazly MB, Brinton EA, Toth PP, McEvoy JW, Joshi PH, Kulkarni KR, Mize PD, Kwiterovich PO, DeFilippis AP, Blumenthal RS, Jones SR. Friedewald-estimated versus directly measured low-density lipoprotein cholesterol and treatment implications. L Am Coll Cardiol 2013 Aug 20;62(8):732-9.

Plansa anatomica
Abonează-te la Newsletter