Plansa anatomica

Aldosteron seric

550 MDL
Trimite pe e-mail acest articol
Printeaza acest articol

Informatii generale

Aldosteronul, hormon mineralocorticoid sintetizat in zona glomerulara a corticosuprarenalei, este un element component al sistemului renina – angiotensina – aldosteron implicat in homeostazia sodiului si potasiului precum si in mentinerea tensiunii arteriale.

Secretia aldosteronului este stimulata prin urmatorul mecanism: scaderea volumului plasmatic si a perfuziei renale conduce la cresterea secretiei de renina care transforma angiotensinogenul in angiotensina I. Angiotensinogenul este o α2-globulina derivata din ficat; prezenta in ser. Angiotensina I este transformata la nivelul plamanului in angiotensina II. In final, angiotensina II stimuleaza sinteza de aldosteron. Aldosteronul actioneaza la nivelul tubilor distal si colector ai nefronului stimuland reabsorbtia sodiului si excretia potasiului si a ionilor de hidrogen1;5;6.

Pe de alta parte, concentratiile crescute de potasiu  in plasma pot stimula direct  productia de aldosteron a suprarenalei. In conditii fiziologice, hormonul adrenocorticotrop hipofizar (ACTH) nu constituie un factor major in reglarea secretiei de aldosteron6.

In mod fiziologic nivelul plasmatic al aldosteronului sufera variatii in functie de pozitia corpului (orto- sau clinostatism) si de ingestia de sare.

De asemenea, concentratia aldosteronului inregistreaza un ritm circadian care este similar cu cel al cortizolului dar mai putin marcat. Astfel, nivelul hormonului atinge un peak in primele ore ale diminetii1;4.

Determinarea aldosteronului seric este utila in atat pentru depistarea hiperaldosteronismului primar sau secundar cat si pentru evaluarea pacientilor suspectati ca avand o hipertensiune arteriala secundara. Pentru diagnosticul diferential intre aceste doua conditii trebuie sa se testeze simultan renina plasmatica si sa se calculeze raportul aldosteron/renina; astfel, renina este scazuta in hiperaldosteronismul primar si crescuta in cel secundar1;5;6.

Societatea de Endocrinologie a elaborat un ghid pentru screening-ul, diagnosticul si tratamentul pacientilor cu hiperaldosteronism primar –  definit ca un grup de afectiuni in care se inregistreaza o productie de aldosteron crescuta inadecvat, relativ autonoma si care nu este suprimata de incarcarea cu sodiu7. Secretia inadecvata de aldosteron determina hipertensiune, dureri si crampe musculare, tetanie, paralizie, poliurie, proteinurie si in final insuficienta renala1. Hiperaldosteronismul primar este cauzat in mod obisnuit de un adenom de suprarenala, o hiperplazie uni- sau bilaterala si mult mai rar de un hiperaldosteronism familial supresibil la glucocorticoizi. Pana nu demult, hipokaliemia era un criteriu obligatoriu pentru diagnostic, astfel ca aceasta conditie era considerata o cauza foarte rara de HTA (< 1%). Studii mai recente au evidentiat insa o prevalenta mult mai mare a hiperaldosteronismului primar  in randul pacientilor hipertensivi (>10%), hipokaliemia fiind prezenta doar la un grup restrans (9-47%). Din acest motiv, Societatea de Endocrinologie recomanda ca screening-ul hiperaldosteronismului primar sa fie efectuat la categoria de pacienti cu risc relativ crescut pentru aceasta afectiune – care prezinta:

-hipertensiune arteriala stadiul 2  (>160-179/100-109 mm Hg) sau 3 (>180/110 mm Hg) conform JNC (Joint National Commission);

-hipertensiune rezistenta la tratament;

-hipertensiune asociata cu hipokaliemie spontana sau indusa de diuretice;

-hipertensiune asociata cu incidentalom suprarenalian;

hipertensiune si istoric familial de HTA cu debut precoce sau accident vascular cerebral  la varste <40 ani.

In plus, testarea este recomandata si la rudele de gradul I cu HTA ale pacientilor cu hiperaldosteronism primar.

Ghidul recomanda la acesti pacienti raportul aldosteron/renina ca instrument de screening7.

Hiperaldosteronismul secundar este intalnit in urmatoarele situatii:

-stenoza de artera renala, toxemia gravidica (insotit de HTA);

-insuficienta cardiaca congestiva, ciroza cu ascita, sindrom nefrotic, incarcare cu potasiu, abuz de diuretice sau laxative si sindromul Bartter (fara a fi insotit de HTA)1;5.

Un nivel scazut de aldosteron seric (hipoaldosteronism) poate rezulta ca urmare a unui deficit primar la nivelul glandei suprarenale (boala Addison). Printre cauzele mai putin obisnuite se numara defectele ereditare in biosinteza aldosteronului, cum ar fi deficitul de 21-hidroxilaza, forma cu pierdere de sare, din cadrul sindromului adrenogenital. Atunci cand hipoaldosteronismul este consecinta unui defect primar in biosinteza steroizilor suprarenalieni nivelurile plasmatice ale reninei sunt crescute.

Deficitul de aldosteron se poate produce si in asociere cu boli renale cronice, mai ales afectiuni tubulo-interstitiale si nefropatia diabetica. Majoritatea pacientilor prezinta niveluri scazute de renina, conditie denumita hipoaldosteronism hiporeninemic.

Indiferent de cauza, hipoaldestonismul determina hiperkaliemie3.

Recomandari pentru determinarea aldosteronului seric

-evaluarea pacientilor cu HTA si posibil hiperaldosteronism;

-diagnosticul diferential intre hiperaldosteronismul primar si cel secundar impreuna cu determinarea nivelului reninei plasmatice, calcularea raportului aldosteron/renina si cu efectuarea unor teste functionale;

-diagnosticarea unor forme de sindrom adrenogenital insotite de pierdere de sare in care concentratia aldosteronului este foarte scazuta4;5;6.

Pregatirea pacientului

Pentru detectarea hiperaldosteronismului primar ghidul Societatii de Endocrinologie recomanda:

1. Cu cel putin 4 saptamani inaintea recoltarii trebuie intrerupt tratamentul cu medicamentele care afecteaza cel mai mult testarea: atat diureticele care economisesc potasiul (spironolactona, amilorid, triamteren, eplerenone) cat si cele care elimina potasiul. Se vor evita de asemenea produsele derivate din radacina de lemn dulce (licorice).

2. Se recomanda ca pacientii sa aiba o ingestie normala de sare (aproximativ 3 g sodiu/zi).

3. Daca este necesar sa se mentina controlul tensiunii arteriale se va prefera administrarea de preparate cu influenta redusa asupra testarii:

verapamil retard;

hidralazina in asociere cu verapamil retard;

blocanti alfa-adrenergici: prazosin, doxazosin, terazosin.

4. In cazul pacientilor cu rezultate neconcludente la determinarile anterioare ale raportului aldosteron/renina si la care HTA poate fi controlata cu medicamente ce exercita o influenta redusa, se indica sa se intrerupa cu cel putin 2 saptamani inaintea recoltarii si alte medicamente, cum ar fi:

beta-blocante; alfa2-agonisti cu actiune centrala (clonidina, alfa-metildopa); antiiflamatorii nesteroidiene;

inhibitori ai enzimei de conversie; blocanti ai receptorilor de angiotensina (sartanii), inhibitorii de renina, dihidropiridinele din familia blocantelor canalelor de calciu.

5. La anamneza se va evalua statusul pacientelor in ceea ce priveste tratamentul cu contraceptive orale sau terapia  hormonala de substitutie; trebuie luat in considerare faptul ca preparatele ce contin estrogeni pot reduce nivelul reninei directe si induce astfel un raport aldosteron/renina fals crescut.

6. Este obligatoriu sa se precizeze pozitia pacientului la recoltarea probei. Pentru recoltarea in pozitia culcata este preferabil ca aceasta sa se faca dis-de-dimineata iinainte ca pacientul sa se deplaseze. Pentru recoltarea in ortostatism este necesar ca pacientul sa ramana in aceasta pozitie pe o perioada de cel putin 30 minute inaintea recoltarii.

7. Este recomandabil sa se cunoasca in prealabil concentratiile serice ale sodiului si potasiului precum si eliminarile urinare ale acestor ioni.

8. De asemenea se va evita administrarea de izotopi radioactivi cu 24 ore inaintea recoltarii7.

Specimen recoltat – sange venos; se va preciza pe biletul de trimitere catre laborator postura in care s-a efectuat recoltarea probei de sange4.

Recipient de recoltare – vacutainer fara anticoagulant, cu/fara gel separator4.

Cantitate recoltata – minim 0.5 mL ser4.

Cauze de respingere a probei – specimen intens hemolizat sau lipemic4.

Stabilitate proba – serul separat este stabil 7 zile la 2-8ºC; 1 an la -20ºC4.

Metoda radioimunologica (RIA)4.

Valori de referinta4 

Aldosteron seric:

• clinostatism (dimineata): 29.4 -161.5 ng/L (pg/mL)

• ortostatism: 38.1 – 313.3 ng/L (pg/mL)

Raport aldosteron/renina: <20.

Interpretarea rezultatelor

Screening-ul pentru hiperaldosteronismul primar este considerat pozitiv in cazul in care se obtine un raport aldosteron/renina >506. In continuare, se va recurge la testele de confirmare (testul de incarcare cu sodiu p.o., testul de infuzie salina, testul de supresie cu fludrocortizon sau testul de provocare cu captopril)7.

Limite si interferente

● Medicamente

Cresteri: amilorid, clortalidona, clorura de amoniu, corticotropina, dobutamina, fenoldopam, furosemid, hidralazina, hidroclorotiazid, laxative, metoclopramid, nifedipina, opiacee, pravastatin, spironolactona, triamteren.

Scaderi: antiinflamatorii nesteroidiene, atenolol, candesartan, captopril, carvedilol, clonidina, ciclosporina, dexametazon, enalapril, ergoloid mesilat, etomidat, finasteride, fosinopril, ketoconazol,lisinopril, heparinele cu greutate moleculara mica, losartan, nicardipina, nifedipina, nisoldipin, perindopril, ramipril, ranitidina2.

 

Bibliografie

1. Frances Fischbach. Chemistry studies. In A Manual of Laboratory and Diagnostic Tests. Lippincott Williams & Wilkins, USA, 8 Ed., 2009, 384-386.

2. Frances Fischbach. Effects of the Most Commonly Used Drugs on Frequently Ordered Laboratory Tests. in A Manual of Laboratory and Diagnostic Tests. Lippincott Williams & Wilkins, USA, 8 Ed., 2009, 1222.

3. H. David Humes. James A. Sheyman. Nephrology. In Kelley”s Essential of Internal Medicine, Lippincott Williams & Witkins, 2nd Edition, 2001, 304-305.

4. Laborator Synevo. Referintele specifice tehnologiei de lucru utilizate. 2010. Ref Type: Catalog.

5. Laboratory Corporation of America. Directory of Services and Interpretive Guide. Aldosterone. Aldosterone: Renin Ratio. www.labcorp.com 2010. Ref Type: Internet Communication.

6. Mayo Clinic/Mayo Medical Laboratories. Test Catalog. Aldosterone, Serum. www.mayomedicallaboratories.com. Ref Type: Internet Communication.

7. The Endocrine Society’s Clinical Guidelines. Case Detection, Diagnosis, and Treatment of Patients with Primary Aldosteronism: An Endocrine Society Clinical Practice Guidelines. First published in the Journal of Clinical Endocrinology & Metabolism, September 2008, 93(9):3266–3281.

Plansa anatomica
Abonează-te la Newsletter