Page 260 - Ghidul Serviciilor Medicale Synevo, Ediția 2, Volum 3

18 TESTE DE BIOLOGIE MOLECULARĂ GHIDUL SERVICIILOR MEDICALE
AL LABORATOARELOR SYNEVO

pare că multe boli asociate cu sistemul HLA sunt poligenice.
Asocierea genetică este reflectată în termenul de „risc relativ”, care reprezintă raportul statistic între
riscul individual de boală la purtătorii unui marker genetic şi riscul la indivizii aceleiaşi populaţii care
nu au acest marker. Un risc relativ mai mare decât 1 indică o asociere pozitivă între HLA şi boala
respectivă . 6
Printre afecţiunile asociate cu HLA care au fost studiate extensiv se numără diabetul zaharat tip 1.
Cea mai puternică asociere este cea cu alelele clasei II HLA DR şi DQ. Genotipul heterozigot DR3/
DR4 conferă cel mai mare risc de diabet, urmat de genotipurile homozigote DR4 şi DR3.
La caucazieni heterodimerii HLA-DQ (lanţurile alfa DQA1 şi lanţurile beta DQB1) codificaţi de alelele
DQA1*0301, DQB1*0302, DQA1*0501, DQB1*0201 prezintă cea mai mare asociere cu diabetul de
tip 1. S-a observat că DQB1*0302 diferă de DQB1*0301 în poziţia 57, unde lipseşte un rest de acid
aspartic. Aceeaşi lipsă a acidului aspartic în poziţia 57 apare şi la alela DQB1*0201 şi s-a sugerat că
restul de aminoacid ar fi implicat în mecanismul molecular al susceptibilităţii faţă de diabet .
3
Alte haplotipuri ale genelor HLA clasa II au rol protector faţă de dezvoltarea diabetului: DQA1*0102/
DQB1*0602/DRB1*1501. În special alela DQB1*0602 conferă protecţie, chiar şi la rudele de gradul I
ale pacienţilor diabetici care prezintă anticorpi anti-celule insulare pancreatice .
9
Riscul absolut pentru diabet zaharat tip 1 în funcţie de genotipul HLA este prezentat în tabelul de
mai jos : 1

DR3/DR3 1/125
DR3/DRX 1/500
DR4/DR4 1/147
DR4/DRX 1/476
DR3/DR4 1/42
DRX/DRX 1/5565

Testarea HLA este utilă pentru evaluarea riscului de a dezvolta diabet zaharat la persoane cu istoric
familial pozitiv.
Pacienţii purtători ai markerilor HLA DQB1*0201 şi/sau *0302 sau ai alelelor predispozante DR4
(DRB1*0405, DRB1*0402) ar trebui urmăriţi biochimic şi imunologic .
5
Ca urmare a introducerii tehnicilor bazate pe ADN în tipajul HLA au fost depistate câteva asocieri
clare între progresia infecţiei HIV-1 către sindromul imunodeficienţei dobândite (SIDA) şi unele
antigene HLA clasa II. Astfel, în prezenţa HLA-B27 se constată o absenţă a progresiei către SIDA
pe termen lung, în timp ce asocierea cu HLA-B35 denotă o progresie rapidă. Diferenţa între cele 2
alele constă în numărul diferit de peptide virale care se pot lega de cele 2 molecule HLA-B exprimate;
molecula HLA-B27 leagă 15 tipuri diferite de peptide provenite din anvelopa virusului, pe când nici un
peptid viral nu conţine secvenţe de aminoacizi care să se lege preferenţial de HLA-B35. Prin urmare,
încărcarea moleculelor HLA cu peptide în vederea prezentării antigenului constituie o etapă critică.
Infecţia HIV este controlată de către celulele T CD8+ o perioadă de timp variabilă; mărimea acestei
perioade depinde de numărul peptidelor virale recunoscute .
8

260