Page 256 - Ghidul Serviciilor Medicale Synevo, Ediția 2, Volum 3

18 TESTE DE BIOLOGIE MOLECULARĂ GHIDUL SERVICIILOR MEDICALE
AL LABORATOARELOR SYNEVO

anormală dintr-o celulă malignă) receptorilor clonali specifici fiecărui peptid ai limfocitelor T CD8+.
Aceste peptide rezultă în urma digerării proteinelor la nivelul lizozomilor, având în general o lungime
de aproximativ 9 aminoacizi. Fiecare alotip MHC I îşi selectează celulele T proprii; astfel există 6
subseturi de celule T, fiecare fiind specializat pentru alotipurile HLA-A, HLA-B şi HLA-C de provenienţă
maternă sau paternă. În urma recunoaşterii peptidelor celulele T CD8+ lizează celulele-ţintă.
● Exprimarea lor pe suprafaţa celulelor exercită o funcţie protectoare în cadrul răspunsului imun
înnăscut prin împiedicarea lizării celulelor-ţintă de către celulele NK („natural killer”). În mod specific,
NK pot recunoaşte şi liza celulele ţintă care nu exprimă pe suprafaţa lor moleculele HLA de clasa I,
deţinând astfel un rol important în supravegherea împotriva virusurilor şi celulelor tumorale. Nivelul
exprimării moleculelor HLA de clasa I pe suprafaţa celulelor este maxim pe celulele limfoide; în cursul
răspunsului imun exprimarea este crescută sub acţiunea citokinelor (interferon γ şi TNF); pe de altă
parte, tumorile şi anumite virusuri (cum ar fi HIV) pot suprima exprimarea HLA I.
Alături de genele clasice, în regiunea MHC I mai sunt incluse gene cu un polimorfism redus desemnate
ca HLA-E, HLA-F şi HLA-G .
2;8
Moleculele aparţinând clasei II MHC, HLA-DR, HLA-DQ şi HLA-DP, sunt heterodimeri alcătuiţi din
două glicoproteine transmembranare asociate non-covalent - un lanţ α (33-35 kDa) şi un lanţ β (26-28
kDa).
Fiecare din cele 3 sub-regiuni, DR, DQ şi DP, include cel puţin o genă A (care codifică lanţul α) şi o
genă B (care codifică lanţul β). Sub-regiunea DR codifică fie una, fie două molecule DR, în funcţie de
haplotip. Conţine o singură genă DRA exprimată care este similară în mai multe haplotipuri. Gena DRB
cea mai apropiată de centromer, DRB1, codifică un lanţ β extrem de polimorf care, asociat cu lanţul
α, formează molecula de clasa II ce predomină pe suprafaţa celulelor şi care exprimă specificităţile
serologice DR1-DR18. Cea de a doua genă DRB exprimată, care este prezentă doar în anumite
haplotipuri, este localizată între locusurile DRB1 şi DRA şi, în funcţie de alelele DRB1 exprimate, este
denumită DRB3, DRB4 sau DRB5. Moleculele DR rezultate poartă specificităţile serologice DR52,
DR53 şi respectiv DR51. Sub-regiunea DQ include genele polimorfe DQA1 şi DQB1 care codifică
heterodimerul DQ ce poartă specificităţile serologice DQ1-9. Sub-regiunea DP conţine 2 seturi de
gene A şi B: un set DPA1 şi DPB1 cu polimorfism înalt, codifică produsul proteic DP; celălalt set este
alcătuit din pseudogene .
2
Spre deosebire de moleculele clasei I, cele din clasa II sunt exprimate numai pe suprafaţa celulelor
prezentatoare de antigen (APC): monocite, macrofage, celule dendritice, limfocite B şi, în plus, pe
limfocitele T activate şi celulele epiteliale timice .
8
Moleculele clasei II prezintă limfocitelor T helper CD4+ fragmente antigenice peptidice procesate din
antigene exogene, cum ar fi bacteriile. Receptorii pentru antigen ai limfocitelor T CD4+ interacţionează
cu complexul fragment antigenic-molecule HLA clasa II şi declanşează activarea celulelor. Ca şi în
cazul clasei I, recunoaşterea fragmentului antigenic de către celulele T efectoare este influenţată
de polimorfismul alelelor MHC. Astfel, celula T efectoare este specifică pentru peptidul antigenic în
conjuncţie cu produsul alelic particular de clasa II care a prezentat iniţial antigenul (restricţie MCH).
În urma recunoaşterii antigenului fiecare celulă T CD4+ activată stimulează diferenţierea celulelor B
în plasmocite producătoare de anticorpi şi facilitează diferenţierea altor limfocite T în celule citotoxice
sau cu funcţii supresoare.

256