Page 259 - Ghidul Serviciilor Medicale Synevo, Ediția 2, Volum 3

GHIDUL SERVICIILOR MEDICALE 18
AL LABORATOARELOR SYNEVO TESTE DE BIOLOGIE MOLECULARĂ

Unele alele diferă prin secvenţa ADN a exonilor, dar nu şi prin secvenţa de aminoacizi rezultată
(datorită unor substituţii silenţioase sau sinonime); aceste alele sunt identificate prin adăugarea unei
a 5-a cifre la cele 4 cifre comune (de exemplu, B*27051 şi B*27052). În plus, cifrele 5-7 adăugate în
denumire indică faptul că 2 alele diferă numai prin secvenţe la nivelul intronilor (de exemplu, DRB4*
0103101 şi DRB4* 0103102). În exemplul dat DRB4* 0103102 prezintă un situs de splicing al ARN-
ului modificat care conduce la pierderea expresiei alelei; alelele care nu se exprimă ca proteine pot
avea un N adăugat la numele lor (de exemplu, A*215N şi DRB4* 0103102N) .
2;3
Spre deosebire de tehnicile serologice, tipajul HLA bazat pe ADN prezintă net avantaje:
● este specific (fiecare reactiv pentru tipaj este clar definit şi se bazează pe o secvenţă nucleotidică
specifică);
● este flexibil (pe măsură ce sunt descoperite alele noi pot fi preparaţi reactivi noi);
● este mai robust decât alte tehnici (nu necesită limfocite viabile);
● poate fi aplicat pe scară largă;
● poate face o discriminare între alelele ADN care specifică proteine HLA ce nu pot fi diferenţiate
serologic; de exemplu, o persoană care prezintă alela DRB1* 0401 are acelaşi tip serologic DR4 ca şi
un individ care este purtător al alelei DRB4* 0412 . 2
Prin tehnicile moleculare sunt identificate la ora actuală 4447 alele HLA clasa I şi II: 965 HLA-A,
1543 HLA-B, 626 HLA-C, 9 HLA-E, 21 HLA-F, 46 HLA-G, 855 HLA-DRB, 35 HLA-DQA1, 107 DQB1,
28 HLA-DPA1, 138 HLA-DPB . Noille alele descoperite sunt prezentate în rapoarte periodice ale
3
Comitetului OMS, iar secvenţele nucleotidice ale tuturor alelelor sunt depozitate într-o bază de date
computerizată (GenBank, EMBL, IMGT/HLA databases) .
2
Din aprilie 2010 intră în vigoare o modificare în nomenclatura HLA: ca urmare a numărului de alele
HLA în creştere s-a decis să se introducă „:” în denumirea alelor pentru a delimita câmpuri separate.
Astfel:
A*01010101 → A*01:01:01:01
A*260101 →A*26:01:01
A*3301 → A*33:01

B*0808N → B*08:08N
DRB1*01010101 → DRB1*01:01:01:01

Sunt de asemenea preconizate şi alte modificări, printre care şi aceea că litera „w” va fi scoasă din
denumirea alelelor HLA-C, dar va fi menţinută în cea a antigenelor HLA-C .
4
Boli asociate cu sistemul HLA
Există un număr semnificativ de afecţiuni care prezintă o asociere cu genele MHC; în cele mai multe
cazuri este vorba de boli autoimune care nu au un mod de transmitere mendelian clasic. De exemplu,
spondilita ankilopoietică se asociază în 95% din cazuri cu HLA-B27.
O problemă majoră în legătură cu asocierile de gene MHC este penetranţa lor incompletă, ceea ce
face ca studiile formale de segregare şi linkaj să fie foarte dificil, dacă nu imposibil, de efectuat. O altă
necunoscută este numărul alelelor predispozante pentru o anumită boală într-o populaţie specifică; se

259