Page 259 - Ghidul Serviciilor Medicale Synevo, Ediția 2, Volum 3
P. 259

GHIDUL  SERVICIILOR  MEDICALE                          18
                    AL  LABORATOARELOR  SYNEVO        TESTE DE BIOLOGIE MOLECULARĂ




        Unele alele diferă prin secvenţa ADN a exonilor, dar nu şi prin secvenţa de aminoacizi rezultată
        (datorită unor substituţii silenţioase sau sinonime); aceste alele sunt identificate prin adăugarea unei
        a 5-a cifre la cele 4 cifre comune (de exemplu, B*27051 şi B*27052). În plus, cifrele 5-7 adăugate în
        denumire indică faptul că 2 alele diferă numai prin secvenţe la nivelul intronilor (de exemplu, DRB4*
        0103101 şi DRB4* 0103102). În exemplul dat DRB4* 0103102 prezintă un  situs de splicing al ARN-
        ului modificat care conduce la pierderea expresiei alelei; alelele care nu se exprimă ca proteine pot
        avea un N adăugat la numele lor (de exemplu, A*215N şi DRB4* 0103102N) .
                                                              2;3
        Spre deosebire de tehnicile serologice, tipajul HLA bazat pe ADN prezintă net avantaje:
        ● este specific (fiecare reactiv pentru tipaj este clar definit şi se bazează pe o secvenţă nucleotidică
        specifică);
        ● este flexibil (pe măsură ce sunt descoperite alele noi pot fi preparaţi reactivi noi);
        ● este mai robust decât alte tehnici (nu necesită limfocite viabile);
        ● poate fi aplicat pe scară largă;
        ● poate face o discriminare între alelele ADN care specifică proteine HLA ce nu pot fi diferenţiate
        serologic; de exemplu, o persoană care prezintă alela DRB1* 0401 are acelaşi tip serologic DR4 ca şi
        un individ care este purtător al alelei DRB4* 0412 . 2
        Prin tehnicile moleculare sunt identificate la ora actuală 4447 alele HLA clasa I şi II: 965 HLA-A,
        1543 HLA-B, 626 HLA-C, 9 HLA-E, 21 HLA-F, 46 HLA-G, 855 HLA-DRB, 35 HLA-DQA1, 107 DQB1,
        28 HLA-DPA1, 138 HLA-DPB . Noille alele descoperite sunt prezentate în rapoarte periodice ale
                              3
        Comitetului OMS, iar secvenţele nucleotidice ale tuturor alelelor sunt depozitate într-o bază de date
        computerizată (GenBank, EMBL, IMGT/HLA databases) .
                                                2
        Din aprilie 2010 intră în vigoare o modificare în nomenclatura HLA: ca urmare a numărului de alele
        HLA în creştere s-a decis să se introducă „:” în denumirea alelor pentru a delimita câmpuri separate.
        Astfel:
        A*01010101  → A*01:01:01:01
        A*260101 →A*26:01:01
        A*3301 → A*33:01

        B*0808N → B*08:08N
        DRB1*01010101 → DRB1*01:01:01:01

        Sunt de asemenea preconizate şi alte modificări, printre care şi aceea că litera „w” va fi scoasă din
        denumirea alelelor HLA-C, dar va fi menţinută în cea a antigenelor HLA-C .
                                                            4
        Boli asociate cu sistemul HLA
        Există un număr semnificativ de afecţiuni care prezintă o asociere cu genele MHC; în cele mai multe
        cazuri este vorba de boli autoimune care nu au un mod de transmitere mendelian clasic.  De exemplu,
        spondilita ankilopoietică se asociază în 95% din cazuri cu HLA-B27.
        O problemă majoră în legătură cu asocierile de gene MHC este penetranţa lor incompletă, ceea ce
        face ca studiile formale de segregare şi linkaj să fie foarte dificil, dacă nu imposibil, de efectuat. O altă
        necunoscută este numărul alelelor predispozante pentru o anumită boală într-o populaţie specifică; se

                                                                           259
   254   255   256   257   258   259   260   261   262   263   264