Page 264 - Ghidul Serviciilor Medicale Synevo, Ediția 2, Volum 3
P. 264

18   TESTE DE BIOLOGIE MOLECULARĂ     GHIDUL  SERVICIILOR  MEDICALE
                                              AL  LABORATOARELOR  SYNEVO




       Interpretarea rezultatelor
       Rezultatul pozitiv la un antigen HLA asociat cu o anumită afecţiune arată o predispoziţie genetică.
       Rezultă un risc relativ al purtătorului de a se îmbolnăvi, comparativ cu populaţia „normală” (vezi
       tabelul). În cazul suspiciunii unei anumite afecţiuni, evidenţierea antigenului HLA reprezintă un criteriu
       de diagnostic .
                7
                                      Bibliografie

       1.  E. Albert Reece, Donal R.Coustan, Steven G.Gabe. Diabetes in Women,  ed.3, 2004, 61-62.
       2.  H. Davis, Richard A. McPherson. Human Leukocyte Antigen: The Major Histocompatibility
          Complex of Man. In Henry’s Clinical Diagnosis and Management by Laboratory Methods,
          Saunders-Elsevier, 21st Edition, 2007, 876-886.
       3.  HLA Nomenclature. IMGT/HLA database. www.ebi.ac.uk/imgt/hla/nomenclature/index.html. Ref
          Type: Internet Communication.
       4.  HLA Nomenclature Changes Effective April 1, 2010. www.ashi-hla.org. Ref Type: Internet
          Communication.
       5.  Jacob Sten Petersen. Antigen-based Prediction and Prevention of Type 1 Diabetes. In  Danish
          Medical Bulletin nr.4/2006  418-437.
       6.  Julio C. Delgado, Edmond J. Yunis. The Major Histocompatibility Complex and Disease. In
          Henry’s Clinical Diagnosis and Management by Laboratory Methods, Saunders-Elsevier, 21st
          Edition, 8, 894-902.
       7.  Laborator Synevo. Referinţele specifice tehnologiei de lucru utilizate 2010. Ref Type: Catalog.
       8.  Robert J. Winchester. The Major Histocompatibility Complex. In Clinical Immunology. Principles
          and Practice, Mosby, Elsevier, Third Edition, 2008, 79-89.
       9.  V. Radha, K.S.Vimaleswaran, R.Deepa, V. Mohan. The genetics of diabetes mellitus. In  Indian J
          Med Res 117/2003  225-238.








                          18.1.4.2 HLA DR4/DR1 - shared epitope

       Informaţii generale şi recomandări
       Asocierea  dintre polimorfismul specific HLA  şi afecţiunile reumatice este bine cunoscută de multă
       vreme. Până în  anii 1980 cele mai multe studii corelau prezenţa specificităţilor serologice HLA cu
       polimorfismul  genelor  HLA.  Studiile  mai  recente,  utilizând  tehnici  moleculare,  au  identificat  gene
       specifice sau haplotipuri răspunzătoare de modificările din bolile reumatice. Asocierea genetică este
       reflectată în termenul de „risc relativ”, care reprezintă raportul statistic între riscul individual de boală
       la purtătorii unui marker genetic şi riscul la indivizii aceleiaşi populaţii care nu au acest marker. Un risc


         264
   259   260   261   262   263   264   265   266   267   268   269