Page 265 - Ghidul Serviciilor Medicale Synevo, Ediția 2, Volum 3

GHIDUL SERVICIILOR MEDICALE 18
AL LABORATOARELOR SYNEVO TESTE DE BIOLOGIE MOLECULARĂ

relativ mai mare decât 1 indică o asociere pozitivă între alela HLA şi boala respectivă .
6
Mecanismele prin care unele alele HLA conduc sau favorizează apariţia unei boli nu sunt complet
elucidate. După toate aparenţele, nu există un mecanism unic de producere a tuturor bolilor reumatice
şi, respectiv, autoimune prin intermediul HLA. Există mai multe ipoteze în acest sens:
● Alele HLA de risc pentru o anumită boală se asociază printr-un dezechilibru de linkaj cu adevărata
mutaţie care determină boala.
● Moleculele HLA corespunzătoare unor anumite alele acţionează ca receptori pentru diferiţi patogeni
cu rol de trigger.
● Moleculele HLA corespunzătoare unor anumite alele au afinitate crescută pentru peptide
artritogene.
● Moleculele HLA corespunzătoare unor anumite alele au asemănări structurale cu molecule ale
agenţilor patogeni, ceea ce conduce la reacţii încrucişate.
● Anumite alele HLA influenţează răspunsul imun la diferite antigene, inclusiv autoantigene.
● Anumite haplotipuri HLA conservate în diferite populaţii, probabil prin conferirea de avantaje de
selecţie, se asociază mai frecvent cu apariţia de boli reumatice autoimune; este posibil ca aceste
haplotipuri să conserve mutaţii multiple, favorizând apariţia bolii . 5
Poliartrita reumatoidă (PR) este asociată frecvent cu HLA-DR4. La caucazieni, de exemplu, alelele
DR4 cel mai frecvent asociate cu PR sunt DRB1*0401 şi DRB1*0404, în timp ce la pacienţii din
Japonia, Israel şi China predomină alela DRB1*0405.
Şi alte specificităţi serologice HLA-DR sunt asociate cu PR: DR1 a fost raportat la caucazieni şi la
pacienţi proveniţi din Japonia, Spania, Grecia, Israel; DR3 este întâlnit în Kuweit, DR6 la indienii
Yakima din America, DR9 în Chile şi DR10 în Spania, Grecia şi Israel.
Pentru a explica spectrul larg al diferitelor asocieri HLA-DR cu PR s-a presupus ca ar fi implicată o
secvenţă peptidică înalt conservată, comună mai multor alele HLA-DRB1 sau o variantă a acesteia,
denumită „shared epitope” sau epitop comun, care conferă predispoziţia faţă de PR . Studiile au
2
arătat că alelele HLA-DRB1 asociate cu PR codifică în poziţiile 70-74 ale regiunii hipervariabile
3 a lanţului beta secvenţele de aminoacizi QKRAA (*0401), QRRAA (*0404, *0405, *0408, *0101,
*0102) sau RRRAA (*1001). Aceste reziduuri de aminoacizi pot afecta legarea peptidelor antigenice
şi prezentarea acestora limfocitelor T (TCR) 2;3;4 . La debutul răspunsului imun, rolul primar al moleculei
de HLA este de a lega antigenul peptidic şi de a-l prezenta receptorului celular al limfocitului T (TCR) .
1
Regiunea din jurul poziţiei 70 este implicată în formarea “şanţului” care leagă catena laterală a
peptidului antigenic şi de asemenea interacţionează direct cu TCR.
Conform acestui model structural care explică susceptibilitatea pentru PR, epitopul comun controlează
natura interacţiunii trimoleculare între TCR, peptidul antigenic şi molecula HLA prin crearea unei
potriviri între elemente, care va conduce în final la activarea limfocitului T. Astfel, controlul se poate
exercita prin influenţarea secvenţei specifice a peptidului antigenic captat în “şanţul” moleculei HLA, a
recunoaşterii directe a complexului HLA-peptid antigenic de către TCR sau a ambelor .
6
Dacă ar exista un peptid artritogen acesta s-ar lega preferenţial de epitopul comun. Totuşi acesta nu
a fost identificat până în prezent. O explicaţie alternativă implică un mimetism molecular între epitopul
comun şi secvenţele antigenice ale patogenului care induce PR. În acest sens, a fost constată o
omologie a secvenţelor între epitop şi o proteină de şoc termic (HSP) provenită de la E. coli .
2

265