Page 200 - Ghidul Serviciilor Medicale Synevo, Ediția 2, Volum 1

7 TESTE DE HEMATOLOGIE GHIDUL SERVICIILOR MEDICALE
AL LABORATOARELOR SYNEVO

 neutropenia autoimună primară (80% din cazuri apar la copii <1an; neutropenia
autoimună cronică idiopatică) sau secundară (lupus eritematos sistemic,
granulomatoză Wegener, artrită reumatoidă, hepatită cronică, limfocitoză T-γ,
transplant medular, transfuzii);
 neutropenia isoimună neonatală.
 Sindromul Felty: artrită reumatoidă, splenomegalie şi neutropenie.
 Neutropenia asociată cu activarea complementului: expunerea sângelui la membrane
artificiale (dializă, afereză, by-pass cardiopulmonar), anafilaxie. Are loc agregarea şi
aderarea neutrofilelor la endoteliul vascular, în special pulmonar.
 Hipersplenism.
 Chimioterapia în cancer, tratamentul cu metotrexat în artrita reumatoidă.
 Radiaţii ionizante.
 Boli hematopoietice: leucemia (aleucemică), anemia aplastică.
C. Neutropenia congenitală şi cronică:
 Neutropenia congenitală severă (sindromul Kostmann).
 Neutropenia ciclică (oscilaţii periodice ale numărului de neutrofile de la neutropenie severă
<200/µL la niveluri aproape normale): ereditară sau dobândită.
 Neutropenia benignă cronică: familială şi nonfamilială.
 Neutropenia idiopatică cronică severă.
 Neutropenia asociată cu defecte imune congenitale: agamaglobulinemia X-linkată,
sindromul de hiper-IgM, dis-gamaglobulinemia tip I, deficienţa de IgA, hipo-
gamaglobulinemia familială.
 Disgeneza reticulară (neutropenie severă, limfopenie, agamaglobulinemie şi absenţa
imunităţii mediate celular).
 Neutropenia asociată cu anomalii fenotipice: sindromul Shwachman, hipoplazia cartilaj-
păr, diskeratoză congenitală, sindromul Barth, sindromul Chédiak-Higashi.
 Mielokathexis.
 Sindromul leucocitelor “leneşe”.
1
 Boli metabolice: glicogenoza tip Ib, metilmalonic acidemia .
Interferenţe - vezi variaţii fiziologice ale leucocitelor, pseudoneutrofilia şi pseudoneutropenia.
Valori critice - număr de neutrofile <200/µL sau agranulocitoză – risc de infecţii sistemice letale.

Limfocitele – reprezintă o populaţie celulară heterogenă care diferă în funcţie de origine, durată
de viaţă, localizare la nivelul organelor limfoide şi funcţie. Deşi unele caracteristici morfologice ca:
mărimea, granularitatea, raportul nucleo-citoplasmatic diferenţiază populaţiile limfocitare una de
cealaltă, ele nu oferă indicii privind tipul şi funcţia lor. Majoritatea limfocitelor din sânge sunt mici, deşi
sunt comune şi forme mai mari, cum ar fi limfocitele mari granulare care conţin granulaţii azurofile în
citoplasmă.
65-80% din limfocite sunt celule T, 8-15% sunt celule B, iar ~10% sunt celule natural killer (NK) (celulele
NK sunt morfologic distincte, unele dintre acestea fiind identice cu limfocitele mari granulare). Numai
2% din limfocite sunt prezente în sânge. Limfopoieza are loc la nivelul organelor limfoide. Organele
limfoide primare sunt măduva osoasă şi timusul, unde are loc diferenţierea antigen-independentă a

200