Page 335 - Ghidul Serviciilor Medicale Synevo, Ediția 2, Volum 3

GHIDUL SERVICIILOR MEDICALE 18
AL LABORATOARELOR SYNEVO TESTE DE BIOLOGIE MOLECULARĂ

dezvoltarea mutaţiei Stop Codon 1896 G>A care împiedică exprimarea AgHBe ar reprezenta un
mecanism de evaziune imună. Apariţia mutaţiei 1896 este restricţionată de către structura secundară
a proteinei є asociată cu semnalul de încapsidare şi codificată de aceeaşi regiune a genomului HBV
ca şi AgHBe. Destabilizarea acestei structuri prin dislocarea perechii de baze C-G între codonii 1858 şi
1896 (care ar rezulta ca urmare a mutaţiei G>A în poziţia 1896) ar fi în detrimentul replicării. Din acest
motiv dezvoltarea mutaţiei 1896 depinde de prezenţa sau absenţa unei baze C sau T în poziţia 1858
şi prezintă o variaţie geografică ce poate fi corelată cu distribuţia genotipurilor (vezi figura 18.3.7.1).
Genotipurile B, D şi E prezintă T 1858 , în timp ce genotipurile A şi H au C 1858 .
Genotipurile C şi F pot avea fie T 1858 , fie C 1858 : tulpinile având genotipul F din America Centrală ca
şi tulpinile având genotipul C din Japonia se caracterizează exclusiv prin T 1858 , în timp ce C 1858 este
limitat la purtătorii genotipului C din sud-estul Asiei. În concluzie, mutaţia 1896 este întâlnită mai
frecvent la pacienţii anti-HBe pozitivi infectaţi cu genotipul D şi E, rareori în asociere cu genotipul A şi
doar la o minoritate din pacienţii purtători ai genotipurilor C şi F.

Fig. 18.3.7.1 Structura particulară a secvenţei de încapsidare a regiunii HBV pre-core
(Adaptare după Henry Lik-Yuen Chan et al. Phylogenetic, Virological, and Clinical Characteristics
of Genotype C Hepatitis B Virus with TCC at Codon 15 of the Precore Region. In Journal of Clinical
Microbiology, March 2006, p. 681-687, Vol. 44, No. 3)
Mutaţiile apărute în regiunea promotorului core (BCP = Basic Core-Promoter), transversia A>T
A
în poziţia 1762, împreună cu tranziţia G>A în poziţia 1764 (T 1762 1764 ) au fost descrise iniţial la pacienţi
japonezi. Prezenţa acestora precede seroconversia AgHBe în cazul genotipului A, dar nu şi în cazul
genotipului D; de asemenea sunt asociate cu niveluri scăzute de ARNm precore şi de expresie a
AgHBe. S-a constatat o asociere semnificativă statistic a acestor mutaţii cu afectare hepatică mai
severă şi vârsta >35 ani.
Au fost descrise diferite mutaţii în regiunea pre-S, de la mutaţii punctiforme, deleţii şi inserţii mici
până la deleţii foarte mari. În două studii independente s-a constatat că variantele cu deleţii pre-S sunt

335