Page 10 - Ghidul Serviciilor Medicale Synevo, Ediția 2, Volum 2
P. 10

9  MARKERI ENDOCRINI                  GHIDUL  SERVICIILOR  MEDICALE
                                              AL  LABORATOARELOR  SYNEVO




       Scăderi: blocanţi betaadrenergici (ex.: propranolol), calcitonină, clorpropamidă (când nivelul iniţial
       este  înalt),  cimetidină,  clofibrat,  diazoxid,  doxazosin,  fenformin,  fenobarbital,  fenitoin,  furosemid,
       metformin, nifedipin, tiazide, tolbutamidă (la unii pacienti) . 2
       • Interferenţe analitice
       Pot produce interferenţe cu unele componente ale kit-ului şi conduce la rezultate neconcludente
       următoarele:
       - tratamentul cu biotină în doze mari (>5 mg/zi); de aceea se recomandă ca recoltarea de sânge să se
       facă după minimum 8 ore de la ultima administrare;
       - titrurile foarte crescute de anticorpi anti-streptavidină şi anti-ruteniu .
                                                       4
                                      Bibliografie

       1.   Frances Fischbach. Chemistry Studies. In A Manual of Laboratory and Diagnostic Tests.
          Lippincott Williams & Wilkins, USA, 8 Ed., 2009, 345-347.
       2.   Frances Fischbach. Effects of the Most Commonly Used Drugs on Frequently Ordered
          Laboratory Tests. In A Manual of Laboratory and Diagnostic Tests. Lippincott Williams & Wilkins,
          USA, 8 Ed., 2009, 1243-1244.
       3.   Ion Hăulică. Insulina. În Fiziologie umană. Editura Medicală, România, Ed. 2, 2002, 813-818.
       4.   Laborator Synevo. Referinţele specifice tehnologiei de lucru utilizate. 2010. Ref Type: Catalog.
       5.   Laboratory Corporation of America. Directory of  Services and Interpretive Guide. Insulin. www.
          labcorp.com 2010. Ref Type: Internet Communication.
       6.   Lothar Thomas. Insulin, C-peptide, proinsulin. In Clinical Laboratory Diagnostics-Use and
          Assessment of Clinical Laboratory Results. TH-Books Verlagsgesellschaft mbH, Frankfurt /Main,
          Germany, 1 Ed., 1998, 153-154.





                                9.1.2 Proinsulina intactă


       Informaţii generale
       Proinsulina, un polipeptid de 86 aminoacizi, este hormonul precursor al insulinei, produsă în celulele
       beta ale insulelor Langerhans. Proinsulina este sintetizată în reticulul endoplasmatic, unde punţile sale
       disulfidice sunt oxidate . Este apoi transportată la aparatul Golgi şi depozitată în veziculele secretorii
                       6
       unde este procesată de o serie de proteaze pentru a forma insulina matură. Peptidul C este extras
       din centrul secvenţei de proinsulină; celelalte două capete (lanţurile A şi B ) rămân legate prin punţi
       disulfidice . Proteazele care scindează molecula de proinsulină sunt prohormonconvertaze (PC1/3 şi
              1
       PC2) şi carboxipeptidaza E . Doar 1-3% din proinsulină este secretată intactă . 5
                          3
       Proinsulina, care are o activitate biologică scăzută (aproximativ 10% din cea a insulinei) este forma
       majoră de stocare a insulinei. În mod normal, doar mici cantităţi de proinsulină intră în circulaţie.
       Deoarece proinsulina are un timp de înjumătăţire mai mare decât al insulinei, concentraţiile circulatorii


         10
   5   6   7   8   9   10   11   12   13   14   15