Recoltam analize medicale la domiciliu. Pentru programare -
079 904 000

Cosul meu

Nu puteti adauga alte teste in cos. Cosul contine testul PCR COVID-19 care se achita separat.

Continuati
Medici

Profile afecțiuni

Profil infecţii urogenitale (bărbaţi)

Infecţii urogenitale – Uretra reprezintă calea ascendentă de acces a infecţiei spre tractul urinar inferior şi tractul genital.

Tractul genital masculin, alcătuit din prostată, canale ejaculatoare, vezicule seminale, canale deferente, epididim, testicule este normal steril. Această condiţie este asigurată prin acţiunea mecanică a micţiunii şi ejaculării, dar, mai ales prin acţiunea antibacteriană a unui polipeptid (conţine zinc) eliminat prin secreţia prostatică.2

Uretritele
În funcţie de etiologie se împart în:

  • uretrite gonococice – peste 70% din cazuri au evoluţie acută cu disurie marcată şi scurgere uretrală frecvent purulentă, în aproximativ 5–10% din cazuri infecţia evoluează inaparent; netratată, gonoreea se cronicizează şi pot apărea complicaţii (prin propagare canaliculară şi limfatică la prostată şi epididim) şi sechele (stricturi uretrale); infecţia se poate generaliza pe cale sangvină şi pot apărea interesări articulare (localizare metastatică).2
  • pot apărea în cazul infecţiilor duble (ex. gonococ+C. trachomatis) cu o perioadă de incubaţie mai mare a celei de a doua infecţii faţă de gonoree; în aceeaşi categorie sunt incluse şi infecţiile cu U. urealyticum, de asemenea pot apărea uretrite cu Cryptococcus neoformans posibil favorizate de terapia cu tetracicline a gonoreei;
  • reinfecţii gonococice, prin eşec terapeutic în cazul tulpinilor de N. gonorrhoeae secretoare de beta-lactamază.2
  • uretrite non-gonococice – evoluează cu disurie mai puţin intensă şi se însoţeşte doar în aproximativ 38% din cazuri de scurgere uretrală şi în puţine cazuri purulentă; etiologia este dominată de C. trachomatis (50%), urmată de Ureaplasma urealyticum, Mycoplasma hominis, Trichomonas vaginalis, virus Herpes simplex; bacilii Gram negativi pot fi implicaţi ca agenţi etiologici la pacienţii cu stricturi uretrale sau la cei cu fimoză; în cazuri rare sifilisul poate debuta cu şancru uretral.2

Prostatitele
Clasificare: prostatite bacteriene:

  • acute: cel mai frecvent determinate de N. gonorrhoeae;
  • cronice: mai frecvent – C. trachomatis, Enterobacteriaceae, pseudomonade, enterococi; mai rar Staphylococcus saprophyticus, Trichomonas vaginalis; pot apărea localizări metastatice în infecţii sistemice (tuberculoză sau micoze -blastomicoză, coccidioidomicoză, criptococoză, histoplasmoză), prostatite non-bacteriene: rar Candida spp.

Prostatita bacteriană acută clinic se caracterizează prin: frisoane, febră, durere perineală şi lombară joasă, polakiurie şi senzaţie imperioasă de urinare, simptome variabile de obstrucţie subvezicală, disurie, nicturie şi uneori hematurie macroscopică. Prostata este sensibilă, tumefiată focal sau difuz şi indurată.

Prostatita bacteriană cronică reprezintă una din cauzele cele mai frecvente de bacteriurie asimptomatică la bărbaţi. Este însoţită, în majoritatea cazurilor, de infecţia veziculelor seminale, având o etiologie identică (prostato-veziculită cronică). Simptomatologia sa este de obicei necaracteristică¹.

Prostatitele evoluează cu reacţie inflamatorie în secreţia prostatică, bacteriurii şi piurii intermitente. Apar, de obicei, pe cale ascendentă pornind de la o uretrită.
Infecţia tractului urinar se asociază la toate prostatitele bacteriene, ca episode unic în prostatitele acute sau ca infecţii recurente în prostatitele cronice.

Prostatodinia reprezintă un sindrom caracterizat prin simptomatologie asemănătoare prostatitei, dar fără reacţie inflamatorie în secreţia prostatică.
În diferenţierea infecţiei prostatice de infecţia segmentelor inferioare ale tractului urinar sunt utilizate probe de urină emisă în timpul actului micţional împărţite în mai multe fracţiuni, cât şi lichidul prostatic obţinut prin masaj prostatic.2

Epididimite
Infecţiile epididimului sunt frecvente, în special în perioada de activitate sexuală şi la bolnavii cu afecţiuni obstructive subvezicale.3
Apar de obicei, ca infecţii ascendente, ca urmare a unei prostatite, uretrite sau unei infecţii urinare. Ca factor favorizant amintim traumatismele locale (instrumentaţie urologică), mai ales în condiţii de bacteriurie.
Clinic, se constată congestie cu tumefiere dureroasă, de obicei unilaterală a scrotului, scurgere uretrală şi semne de iritaţie a tractului urinar inferior.

Din punct de vedere etiologic se descriu:

  • Epididimite bacteriene nespecifice: cel mai frecvent cauzate de Enterobacteriaceae, urmate de pseudomonade şi ocazional coci Gram pozitivi.
  • Epididimite cu transmitere sexuală: produse de C. trachomatis, N. gonorrhoeae.
  • Epididimite în boli sistemice: apar rar în tuberculoză, blastomicoză.2,4
    Secreţia uretrală prezentă trebuie examinată pe preparatul nativ, prin coloraţie şi culturi. Examenul urinii şi urocultura identifică sau exclud o infecţie cu germeni banali.3

Orhite determinate de:

  • Virusuri: virusul urlian şi virusul Coxsackie B, ce infectează testiculele uni- sau bilateral, pe cale hematogenă.
  • Bacterii: de obicei, infecţia apare prin contiguitate de la o epididimită.
    Probele prelevate intraoperator sunt examinate pentru diagnosticul etiologic.2,4

Analize medicale disponibile în laboratoarele Synevo:

Bibliografie:

1. Dorin Nicolescu, Infecţiile nespecifice ale aparatului genital masculin, In Urologie, Ed. Didactică şi Pedagogică, 1990, 50-53.
2. Dumitru Buiuc. Diagnosticul de laborator al infecţiilor tractusului genital masculin. În Tratat de Microbiologie Clinică. Dumitru Buiuc, Marian Neguţ, Medicala, Romania,1 ed. 1999, 295 – 304.
3. Dorin Nicolescu, Infecţiile nespecifice ale epididimului, In Urologie, Ed. Didactică şi Pedagogică, 1990, 56.
4. Betty A.Forbes, Daniel F.Sahm, Alice S.Weissfeld. Genital tract infections. In Bailey and Scott’s Diagnostic Microbiology. Mosby, USA, 11 ed. 2002, 939-953.


Mai multe informații despre teste:

icon-cart

Produsul a fost adăugat în coș

Cumpărate frecvent împreună