Markeri boli reumatismale şi vasculite
Markeri boli reumatismale şi vasculite – Afecţiunile reumatice sistemice caracterizate clinic prin afectare multiorganică inclusiv a sistemului musculoscheletal, includ mai multe afecţiuni:
- lupusul eritematos sistemic cu variantele sale;
- sindromul Sjogren primar;
- diferitele variante de scleroză sistemică;
- miozita idiopatică (poli- şi dermatomiozita).
Existenţa diferitelor variante şi sindroame “overlap” este o caracteristică tipică a acestui grup de boli. Poliartrita reumatoidă este de asemenea considerată membru al acestui grup de afecţiuni, în special de când toate aceste afecţiuni au fost caracterizate prin fenomene autoimune.
Diagnosticul clinic al afecţiunilor reumatice inflamatorii sistemice se bazează pe simptome specifice şi un pattern de semne sugestive; indicaţia de determinare de autoanticorpi depinde de aceste date clinice preliminarii. Datele clinice şi paraclinice sunt utilizate drept criterii de clasificare şi/sau diagnostic ale acestor afecţiuni.
În afecţiunile reumatice sistemice, autoanticorpii non-organ specifici sunt asociaţi cu un spectru tipic de simptome. Semnificaţia patogenică a acestor autoanticorpi, în general este insuficient cunoscută (cu unele excepţii, ex. autoanticorpii din lupusul eritematos sistemic joacă un rol în sinteza şi depunerea complexelor imune, în particular în rinichi şi endoteliul vascular); sinteza unor autoanticorpi este strâns asociată cu unele caracteristici imunologice, sugerând astfel că sinteza autoanticorpilor este în legătură cu etiologia diferitelor afecţiuni. Detecţia autoanticorpilor joacă un rol important în diagnosticul afecţiunilor reumatice sistemice şi în multe cazuri ei permit estimarea prognosticului afecţiunii. Autoanticorpii sunt de obicei detectabili la debutul primelor simptome tipice pentru afecţiune şi tind să persiste pe parcursul ei. Diferite mecanisme patogenice implicând inflamaţia, fibroza, anomaliile imunologice stau la baza afecţiunilor reumatice sistemice.1
Autoanticorpi frecvent asociaţi cu afecţiuni reumatice sistemice
|
Autoanticorpi |
Afecţiune
(frecvenţa autoAc) |
Comentarii |
| ANA | LES(>90%) | Sensibil dar nespecific pentru LES; util pentru screeningul afecţiunilor reumatismale
|
| FR | PR (70-80%) | Sensibil dar nespecific pentru PR; indicator de prognostic
|
| Anti-CCP | PR (80%) | Sensibilitate şi specificitate↑↑ pentru PR
|
| Anti-ds DNA | LES (60%) | Specific dar nu sensibil pentru LES; se corelează cu gradul de activitate a bolii
|
| Anti-histone | Lupus medicamentos (90%), LES (50%) | Sensibil dar nespecific pentru lupusul indus medicamentos
|
| Anti-Sm | LES (20-30%) | Specificitate ↑↑ dar sensibilitate↓ pentru LES
|
| Anti-U1RNP | LES (30-40%); Boală mixtă de ţesut conjunctiv (100%) | Se corelează cu activitatea bolii în LES
|
| Anti-Ro (SS-A) | Sindrom Sjögren (70-100%); LES (25-60%) | Asociat cu sindromul Sjögren primar; implicat în lupusul neonatal
|
| Anti-La (SS-B) | Sindrom Sjögren (40-94%), LES (9-35%) | Asociat cu LES cu debut tardiv, sindrom Sjögren, lupus neonatal
|
| Anti-centromer | Sindrom CREST (70-90%) | Marker de prognostic la pacienţii cu simptome precoce de SCL (fen.Raynaud)
|
| Anti- Scl-70 | Sclerodermie (până la 70%) | Specificitate↑↑; marker de prognostic pentru SCL
|
| Anti-Jo1 | Polimiozită şi dermatomiozită (20-40%) | Asociat cu fibroza pulmonară şi fenomene Raynaud |
Analize medicale disponibile în laboratoarele Synevo:
Bibliografie:
1. Rudolf Mierau, Ekkehard Genth, Systemic rheumatic diseases, In Clinical Laboratory Diagnostics-Use and Assessment of Clinical Laboratory Results. Lothar Thomas. TH-Books Verlagsgesellschaft mbH, Frankfurt /Main, Germany, 1 Ed., 1998, 807-810.
Mai multe informații despre testele disponibile în laboratoarele Synevo:
