- Teste de hematologie
- Teste de biochimie
- Biochimie generală din sânge și urina
- Proteine specifice in ser si urina
- Teste biochimice din lichide de punctie
- Teste biochimice din materii fecale
- Teste biochimice pentru tulburari ereditare de metabolism
- Teste pentru nefrolitiaza
- Vitamine, oligoelemente, stres oxidativ
- Acizi grași
- Transferina carbohidrat deficitara (CDT) marker pentru alcoolism
- Markeri non-invazivi pentru afecţiunile hepatice
- Analiza chimică calculi
- Markeri endocrini
- Markeri tumorali
- Markeri virali
- Markeri cardiaci
- Markeri anemie
- Markeri ososi
- Markeri boli autoimune
- Anticorpi antispermatozoizi
- Autoanticorpi in afectiuni endocrine, cardiace, renale
- Autoanticorpi in afectiuni neurologice
- Autoanticorpi in afectiunile dermatologice
- Autoanticorpi in anemia pernicioasa
- Autoanticorpi in diabetul zaharat
- Markeri pentru afectiuni hepatice si gastrointestinale autoimune
- Markeri pentru afectiuni reumatismale si vasculite
- Markeri pentru monitorizarea evolutiei si tratamentului
- Markeri pentru sindromul antifosfolipidic
- Serologie boli infectioase
- Teste specializate de alergologie si imunologie
- Teste de biologie moleculara
- Teste de citogenetica
- Teste de microbiologie
- Toxicologie
- Citologie cervico-vaginala
- Histopatologie
- Uncategorized
Anti-TPO (Anti-tiroidperoxidaza)
Sinonim – Anticorpi antimicrozomali
Informaţii generale
Peroxidaza tiroidiană (TPO) este prezentă în microsomii celulelor tiroidiene şi se exprimă la suprafaţa apicală a acestora. Împreună cu tiroglobulina, această enzimă deţine un rol cheie în iodarea L-tirosinei, proces esenţial pentru formarea hormonilor tiroidieni1;3;5.
Concentraţii crescute de Anti-TPO apar în diferite tipuri de tiroidite autoimune. Nivele crescute de anti-TPO se întâlnesc la peste 90% dintre pacienţii cu tiroidită cronică Hashimoto şi la 70% dintre pacienţii cu boala Graves. Sensibilitatea acestui test pentru diagnostic poate fi crescută prin determinarea simultană şi a altor anticorpi tiroidieni (anti-tiroglobulina, anticorpi anti-receptor TSH: TRAb). Nivelul acestor anticorpi nu poate fi corelat cu gravitatea afecţiunii. Titrul iniţial crescut de anticorpi se poate negativa după o lungă perioadă de boală sau în cursul remisiunii. Dacă după remisiune reapar anticorpii aceasta indică o probabilă recădere1;3;5.
Pregătire pacient – à jeun (pe nemâncate)4.
Specimen recoltat – sânge venos4.
Recipient de recoltare – vacutainer fără anticoagulant, cu/fără gel separator4.
Prelucrare necesară după recoltare – se separă serul prin centrifugare; se lucrează serul proaspăt; dacă acest lucru nu este posibil, serul se păstrează la 2-8°C sau la -20°C4.
Volum probă – minim 0.5 mL ser4.
Cauze de respingere a probei – specimen intens hemolizat4.
Stabilitate probă – serul separat este stabil 3 zile la 2-8°C; 1 lună la -20°C; nu decongelaţi/recongelaţi4.
Metodă – imunochimică cu detecţie prin chemiluminiscenta pe baza de microparticule (CMIA)
Valori de referinţă:
< 3 luni: < 47 (UI/mL)
3 – 12 luni: < 32 (UI/mL)
1 – 6 ani: < 13 (UI/mL)
6 – 11 ani: < 18 (UI/mL)
11 – 20 ani: < 26 (UI/mL)
> 20 ani: < 34 (UI/mL)
Limite şi interferenţe
Testul se poate pozitiva şi în alte afecţiuni cum ar fi: sindrom Sjögren, lupus eritematos, artrita reumatoidă, anemie pernicioasă, mixedem, tiroidita granulomatoasă, carcinom tiroidian. Anti-TPO poate fi pozitiv şi la 3% din indivizii care nu prezintă o afecţiune evidentă (în special femei şi mai frecvent cu înaintarea în vârstă)5.
• Interferenţe analitice
Pot produce interferenţe cu unele componente ale kit-ului şi conduce la rezultate neconcludente următoarele:
Bibliografie