Plansa anatomica

Factor reumatoid

60 MDL
Trimite pe e-mail acest articol
Printeaza acest articol

Informatii generale

Factorii reumatoizi sunt un grup heterogen de autoanticorpi fata de determinantii antigenici ai regiunii Fc a moleculelor de IgG, care formeaza complexe IgG-anti-IgG in circulatie sau in lichidul sinovial. De obicei sunt anticorpi de tip IgM, dar pot fi si de tip IgG sau IgA1;4.

Nivelul seric al factorului reumatoid este crescut in peste 70% din cazurile de poliartrita reumatoida, avand un rol important in producerea manifestarilor extraarticulare. Factorul reumatoid precede debutul bolii uneori cu mai multi ani. In prezenta sa, riscul de aparitie a artritei reumatoide este de 5-40 de ori mai mare decat la persoanele seronegative5. Nu este implicat in initierea procesului inflamator care cauzeaza artrita reumatoida, dar probabil determina perpetuarea si amplificarea acestuia.

In functie de prezenta sau absenta factorului reumatoid, poliartrita reumatoida este clasificata in 2 categorii: seropozitiva sau seronegativa. Pacientii seropozitivi au un risc mai mare decat cei seronegativi de a dezvolta artrita eroziva cu impotenta functionala articulara si manifestari extraarticulare cum ar fi: noduli reumatoizi, determinare pulmonara de boala, vasculita, sindrom Felty (neutropenie si splenomegalie asociate cu artrita reumatoida), polineuropatie, serozite si sindrom Sjögren secundar.

Factorul reumatoid nu este specific pentru poliartrita reumatoida, fiind intalnit si in alte boli ale tesutului conjunctiv, precum si in infectii cronice (endocardita, tuberculoza, hepatita B)1. Unii factori reumatoizi se pot comporta ca proteine care precipita la frig (crioglobuline)4.

Recomandari pentru determinarea factorului reumatoid – diagnosticul diferential si prognosticul afectiunilor inflamatorii articulare (artrite)4; test screening util in cazul in care se suspecteaza crioglobulinemie mixta tip II sau sindrom Sjögren; monitorizarea seriala a pacientilor cu sindrom Sjögren (disparitia factorului reumatoid poate fi un semnal pentru debutul unui limfom)1. 

Pregatire pacient – à jeun (pe nemancate)3.

Specimen recoltat – sange venos3.

Recipient de recoltare vacutainer fara anticoagulant cu/fara gel separator3.

Prelucrare necesara dupa recoltare – se separa serul prin centrifugare3.

Volum proba – minim 0.5 mL ser3.

Cauze  de respingere a probei – specimen intens lipemic sau intens hemolizat3.

Stabilitate proba – serul este stabil 24 ore la temperatura camerei; 3 zile la 4-8ºC; 1 luna la –20ºC3. 

Metoda lateximunoturbidimetrie3

Valori de referinta – <14 UI/mL3.

Interpretarea rezultatelor

Detectarea factorului reumatoid reprezinta unul din criteriile ACR (American College of Rheumatology) de diagnostic al poliartritei reumatoide. Titrurile mari sunt mai specifice pentru diagnosticul de artrita reumatoida5.

In tabelul de mai jos sunt prezentate alte conditii asociate cu factor reumatoid pozitiv1;5:

 

Conditii asociate cu factor reumatoid

Prevalenta factorului reumatoid (%)

Afectiuni autoimune

 

Crioglobulinemie mixta tipul II

70-100

Sindrom Sjögren

75-90

Boala mixta de tesut conjunctiv

50-60

LES

20-35

Sclerodermie

20-30

Artrita juvenila

15-25

Vasculite sistemice

5-20

Polimiozita

5-10

Vasculite prin hipersensibilizare

5-15

Alte conditii:

-Senescenta

-Infectii bacteriene: endocardita bacteriana subacuta, salmoneloza, bruceloza, tuberculoza, sífilis

-Infectii virale: oreion, rubeola, gripa, hepatita cronica activa

-Parazitoze (Tripanosoma, Plasmodium, Schistosoma, Trichinela)

-Afectiuni pulmonare: sarcoidoza, fibroza interstitiala, silicoza, azbestoza

-Altele: ciroza biliara primitiva, afectiuni maligne (in special leucemia si cancerul de colon)

Limite si interferente

Metodele analitice uzuale sunt limitate la detectia factorilor reumatoizi tip IgM, in timp ce cei de tip IgG sau IgA sunt detectati numai partial. Totusi exista doar un numar mic de pacienti cu artrita reumatoida care au factor reumatoid de tip IgG sau IgA fara factor reumatoid tip IgM. Pe de alta parte, un rezultat pozitiv pentru toate cele trei tipuri de Ig este considerat specific pentru artrita reumatoida. De asemenea, in multe cazuri, titruri mari de factor reumatoid IgG sau IgA se asociaza cu progresia leziunilor erozive, iar manifestarile extra-articulare se considera ca sunt asociate in primul rand cu factor reumatoid tip IgA5.

Absenta factorului reumatoid nu exclude diagnosticul de poliartrita reumatoida, in special daca s-a efectuat o singura determinare. Un marker mai sensibil si mai specific sunt anticorpii anti-CCP2.

Niveluri usor crescute ale factorului reumatoid pot fi intalnite intr-un procent crescut (pana la 20%) la persoanele >60 ani, in absenta bolii.

Dupa unele vaccinari se poate inregistra o crestere tranzitorie a factorului reumatoid1.

In cazuri foarte rare gamapatiile monoclonale, in special tip IgM (macroglobulinemia Waldenström) poate cauza rezultate eronate3.

 

Bibliografie

1. Francesco Dati & Erwin Metzmann. Autoimmune Diseases. In Proteins Laboratory Testing and Clinical Use, Media Print Taunusdruck GmbH, Frankfurt am Main; 2005, 214, 225-226.

2. Frances Fischbach. Immunodiagnostics Studies. In A Manual of Laboratory and Diagnostics Tests. Lippincott Williams & Wilkins, USA, 7 Ed., 2004, 587-588.

3. Laborator Synevo. Referintele specifice tehnologiei de lucru utilizate 2010. Ref Type: Catalog.

4. Laboratory Corporation of America. Directory of Services and Interpretive Guide. Rheumatoid Arthritis (RA) Factor. www.labcorp.com 2010. Ref Type: Internet Communication.

5. Lothar Thomas. Autoantibodies in Systemic Rheumatic Diseases. In Clinical Laboratory Diagnostics-Use and Assessment of Clinical Laboratory Results. TH-Books Verlagsgesellschaft mbH, Frankfurt /Main, Germany, 1 Ed., 1998; 810-811.

Plansa anatomica
Abonează-te la Newsletter