Page 42 - Ghidul Serviciilor Medicale Synevo, Ediția 2, Volum 3

17 TESTE SPECIALIZATE DE GHIDUL SERVICIILOR MEDICALE
AL LABORATOARELOR SYNEVO
ALERGOLOGIE ŞI IMUNOLOGIE

cu un prognostic bun; – antigenele fetale (AFP şi CEA) prezente în tumori ale ficatului, gonadelor
şi în diverse adenocarcinoame se găsesc în cantitaţi crescute în timpul dezvoltării fetale dar sunt
puţin exprimate în mod normal la adult; aceste oncogene fetale sunt folosite ca markeri de progresie
tumorală; - HER-2/neu , cunoscut ca şi c-Erb-2 (receptor tirozin-kinazic omolog cu receptorul factorului
de creştere epidermal). Răspunsul faţă de toate aceste antigene constă în celule efectoare CD4+ şi/
sau CD8+ .
1;2
Mecanisme de evaziune a apărării imune în cancer
Formaţiunile tumorale au proprietatea de a fi tolerate de sistemul imun prin exprimarea unor factori
care influenţează negativ răspunsul imun al organismului.
Există o serie de motive pentru absenţa unui răspuns imun eficace în cazul tumorilor. Fiecare proteină
autologă este degradată în citoplasmă până la peptide formate din 9-12 aminoacizi. Aceste peptide
sunt transportate de către un sistem numit „tranporter associated with antigen processing (TAP)” la
reticulul endoplasmic unde sunt legate de moleculele MCH clasa I şi prezentate celulelor T CD8+ .
2
În cazul tumorilor, peptidele nu se “potrivesc” mereu la locul de legare pe moleculele MCH
clasa I. Existenţa unui mecanism defectuos de procesare a antigenelor la nivelul celulei tumorale
(de exemplu, deficitul de TAP) face ca peptidele tumorale să nu fie transportate la nivelul reticulului
endoplasmic şi să nu fie prezentate la suprafaţa celulei. În multe cazuri diminuarea moleculelor MCH
clasa I şi II pe suprafaţa celulelor tumorale impiedică recunoaşterea acestora de către limfocitele T şi
astfel răspunsul imun nu poate fi declanşat .
2;6
Celulele tumorale nu pot fi considerate adevărate celule prezentatoare de antigen, deoarece le lipsesc
molecule co-stimulatoare importante, CD80 şi CD86, necesare pentru activarea celulelor T. În absenţa
co-stimulării, prezentarea peptidelor via complex MCH/TCR, duce la anergia celulelor T şi toleranţă.
Unele celule tumorale sunt de asemenea capabile de a stopa producerea de antigene tumorale
evitând astfel răspunsul imun. De asemenea tumorile pot produce substanţe imunosupresive aşa
cum sunt IL-10, TGFβ (transforming growth factor beta), prostaglandine, iar în unele cazuri celulele
tumorale pot exprima molecule MCH I-like ce interacţionează cu liganzii inhibitori aflaţi pe celulele T,
ducând în final la anergia/apoptoza celulelor T .
2
Asemănător virusurilor (HIV, HCV), tumorile solide sunt caracterizate prin instabilitate genomică ceea ce
conduce la generarea unor neoepitopi identificaţi potenţial de moleculele MCH clasa I şi II .
3
În ultima decadă s-a observat un interes crescut faţă de mecanismul dominant de toleranţă mediat de
celulele T reglatoare - Tregs (CD4+CD25+), ce par să joace un rol important în autoreactivitate, alergii,
infecţii şi transplant, controlând atât răspunsul imun înnăscut cât şi pe cel dobândit, limitând astfel
autoimunitatea şi imunopatologia. Selecţia acestor celule are loc în mod natural în timus – natural T
regulatory cells (nTreg), dar pot fi induse şi în periferie – induced Treg cells (iTreg). Efectul supresor
al celulelor Treg asupra răspunsului imun tumoral este bine documentat. Astfel studiile efectuate pe
şoareci arată că îndepărtarea celulelor Treg favorizează rejetul celulelor tumorale putând chiar să
prevină dezvoltarea acestora in vivo, atât la şoarecii „predispuşi la cancer” cât şi după tratamentul cu
agenţi chimici. În studiile efectuate pe pacienţi cu cancer s-a observat prezenţa mult mai frecventă a
celulelor Treg în populaţia limfocitară periferică decât la persoanele sănatoase. Există de asemenea
rapoarte din care reiese faptul că nivelele crescute de Treg se corelează cu un stadiu avansat al
bolii, fiind implicate astfel în progresia cancerului. Infiltrarea cu celule T reglatorii este de asemenea
prezentă şi in staţiile ganglionare metastazate, nu şi în cele fără metastaze .
1;3

42