Page 375 - Ghidul Serviciilor Medicale Synevo, Ediția 2, Volum 2

GHIDUL SERVICIILOR MEDICALE 15
AL LABORATOARELOR SYNEVO MARKERI BOLI AUTOIMUNE

recongelaţi .
2
Metodă – ELISA .
2
Valori de referinţă – <15.1 U/L . 2
Bibliografie
1. E.William, St.Clair, David S.Pisetsky, Barton F.Haynes. Rheumatoid artritis. Ed.Lippincott
Williams,2004.
2. Laborator Synevo. Referinţele specifice tehnologiei de lucru utilizate 2010. Ref Type: Catalog.
3. Magda Negru. Articulaţiile. În Esenţialul în Reumatologie. Editura Amaltea, Ed.2, 2007, 68-72.

15.10.2 Calprotectină în materii fecale

Informaţii generale
Pacienţii care prezintă manifestări de tract digestiv inferior (dureri abdominale, modificări ale tranzitului
intestinal) necesită adesea investigaţii numeroase pentru diferenţierea unei tulburări funcţionale
(sindrom de colon iritabil) de o afecţiune organică (boli inflamatorii intestinale, tumori).
Teoretic, obţinerea unor rezultate negative la reactanţii de fază acută (CRP- proteina C reactivă, VSH)
ar trebuie să excludă cu mare probabilitate o afecţiune organică; cu toate acestea studiile efectuate au
demonstrat că atât CRP cât şi VSH nu sunt markeri de mare acurateţe pentru diferenţierea sindromului
de colon iritabil de bolile digestive organice . Astfel, Vermeire şi colaboratorii săi au arătat că în colita
1
ulceroasă se înregistrează adesea un răspuns CRP redus sau absent, în condiţiile în care există
un proces inflamator activ . O explicaţie pentru această constatare ar putea fi legată de faptul că
10
teste precum VSH, CRP, orosomucoid, număr de leucocite şi trombocite, interleukina-6, interleukina-
1-beta, factor de necroză tumorală (TNF) alfa, care reflectă consecinţele sistemice ale inflamaţiei,
sunt nespecifice şi nu măsoară direct inflamaţia intestinală. Pacienţi diagnosticaţi cu boli inflamatorii
intestinale pot avea teste de inflamaţie normale şi, pe de altă parte, forme silenţioase de boală se pot
asocia cu valori crescute .
9
Având în vedere observaţiile menţionate s-a încercat o abordare alternativă a acestei probleme şi s-a
recurs la evaluarea inflamaţiei intestinale prin analiza în materiile fecale a unor proteine derivate din
neutrofile, cum ar fi calprotectina şi lactoferinul.
Calprotectina este o parte componentă importantă a citoplasmei granulocitelor polimorfonucleare
(PMN), astfel că până la 60% din proteinele dizolvate în citosolul granulocitelor sunt reprezentate de
această proteină non-glicozilată. A fost izolată pentru prima dată din granulocite de către Fagerhol şi
denumită proteina L1; mai tîrziu a fost redenumită calprotectină datorită proprietăţilor sale de legare
intracelulară a calciului, probabil cu rol în protejarea celulei de enzimele catalitice proprii precum şi de
cele bacteriene . De asemenea, ca urmare a legării zincului, exercită un efect antibacterian direct prin
4
inactivarea enzimelor vitale microbiene şi inducerea apoptozei. Astfel, calprotectina deţine o funcţie

375