Page 90 - Ghidul Serviciilor Medicale Synevo, Ediția 2, Volum 1

5 METODE DE LUCRU GHIDUL SERVICIILOR MEDICALE
AL LABORATOARELOR SYNEVO

5.3 Metode automate de determinare a markerilor imunologici

Paleta largă de markeri endocrini, tumorali, infecţioşi, cardiaci, osoşi, alergologici şi de autoimunitate
efectuaţi în laboratoarele Synevo se determină prin metode automate care au la bază reacţia antigen-
anticorp, metode denumite imunochimice (echivalentul termenului “immunoassay” din literatura
engleză de specialitate) .
2
Recunoaşterea specifică dintre Ag şi Ac caracteristică testelor imune a devenit larg utilizată ca metodă
analitică. Testele imunochimice pot fi utilizate fie pentru determinarea antigenelor, fie a anticorpilor.
Sensibilitatea testelor imunologice a crescut prin dezvoltarea unor noi tipuri de sisteme de detecţie
a semnalului şi tehnologiei cu fază solidă, astfel încât ele pot detecta <0.1 pg/mL de Ag prezent în
sânge. Ele pot fi aplicate pentru detecţia de molecule mici (haptene), dar şi a unor complexe proteice
macromoleculare, ca şi pentru Ac faţă de alergeni, agenţi infecţioşi sau Ag autologe.
Principala caracteristică a testelor imunochimice constă în marcarea Ag sau a Ac cu o substanţă care
generează un semnal ce poate fi măsurat, facilitând astfel detecţia complexului Ag-Ac. În funcţie de
tipul acestei substanţe testele imunochimice sunt clasificate astfel:
- teste radioimunologice (RIA): utilizează marcarea cu radioizotopi ( I, I, H, C, P);
3
131
32
14
125
- teste imunoenzimatice (EIA): utilizează marcarea cu enzime;
- teste imunochimice cu detecţie prin fluorescenţă (FIA): utilizează marcarea cu molecule fluorescente
(fluorocromi);
- teste imunochimice cu detecţie prin chemiluminiscenţă (CLIA): utilizează pentru marcare
molecule care generează chemiluminiscenţa, cum ar fi derivaţi de luminol, esteri acridinici, derivaţi
de oxalat de nitrofenil. O variantă a acestora o constituie testele imunochimice cu detecţie prin
electrochemiluminiscenţă (ECLIA) care utilizează pentru marcare anumiţi compuşi organici (complexe
de ruteniu, osmiu, etc.) care generează lumina electrochimic .
4
Teste radioimunologice (RIA)
Majoritatea testelor radioimunologice actuale utilizează marcarea cu I care asigură rapiditatea
125
procesului de conjugare şi menţinerea activităţii biologice a reactanţilor. Emisia radioactivă (raze
gammma pentru I) poate fi măsurată cu ajutorul unui scintilator gamma. Există două tehnici RIA
125
principale, competitive şi necompetitive, care includ etape de spălare pentru separarea fracţiunii
legate de faza solidă de cea liberă de conjugat radioactiv. Ca fază solidă pot fi utilizate bile de sefaroză
sau peretele interior al unor tuburi de plastic. În metoda competitivă, utilizată pentru cuantificarea unor
molecule mici, cum ar fi hormoni (hormonii sunt prea mici pentru a lega mai mult de o moleculă de Ac,
astfel încât ei nu pot fi detectaţi printr-un test care necesită legarea a mai multor molecule de Ac), o
cantitate cunoscută de Ag marcat radioactiv şi Ag din proba de analizat sunt mixate şi reacţionează
competitiv cu o cantitate constantă de Ac legat de o fază solidă. Concentraţia de analit este determinată
cu ajutorul unei curbe standard emisii radioactive pe minut versus logaritmul concentraţiei de analit
(cu cât cantitatea de Ag neradioactiv din probă este mai mare, cu atât radioactivitatea legată este mai
mică).
Pentru determinarea de Ac, Ac marcaţi radioactiv şi Ac din probă reacţionează competitiv cu Ag

90