- Teste de hematologie
- Teste de biochimie
- Biochimie generală din sânge și urina
- Proteine specifice in ser si urina
- Teste biochimice din lichide de punctie
- Teste biochimice din materii fecale
- Teste biochimice pentru tulburari ereditare de metabolism
- Teste pentru nefrolitiaza
- Vitamine, oligoelemente, stres oxidativ
- Acizi grași
- Transferina carbohidrat deficitara (CDT) marker pentru alcoolism
- Markeri non-invazivi pentru afecţiunile hepatice
- Analiza chimică calculi
- Markeri endocrini
- Markeri tumorali
- Markeri virali
- Markeri cardiaci
- Markeri anemie
- Markeri ososi
- Markeri boli autoimune
- Anticorpi antispermatozoizi
- Autoanticorpi in afectiuni endocrine, cardiace, renale
- Autoanticorpi in afectiuni neurologice
- Autoanticorpi in afectiunile dermatologice
- Autoanticorpi in anemia pernicioasa
- Autoanticorpi in diabetul zaharat
- Markeri pentru afectiuni hepatice si gastrointestinale autoimune
- Markeri pentru afectiuni reumatismale si vasculite
- Markeri pentru monitorizarea evolutiei si tratamentului
- Markeri pentru sindromul antifosfolipidic
- Serologie boli infectioase
- Teste specializate de alergologie si imunologie
- Teste de biologie moleculara
- Teste de citogenetica
- Teste de microbiologie
- Toxicologie
- Citologie cervico-vaginala
- Histopatologie
- Uncategorized
Anticorpi anti-proteinaza 3 (c-ANCA)
Informaţii generale
Antigenul proteinaza 3 (PR3) este o serin-protează de 29 kDa care se găseşte în neutrofilele umane sub forma unui triplet proteic. Prezenţa anticorpilor anti-PR3 este asociată în mod specific cu granulomatoza Wegener – o vasculită autoimună care afectează în principal rinichii şi plămânii. Nivelul anticorpilor se corelează cu activitatea bolii, fiind crescut în puseele de activitate şi scăzut în perioadele de remisiune3.
În imunofluorescenţa indirectă, ce foloseşte ca substrat neutrofile umane fixate cu etanol, aceşti anticorpi dau o fluorescenţă citoplasmatică difuză (aspect c-ANCA)4.
Recomandări pentru determinarea anti-PR3
Pregătire pacient – à jeun (pe nemâncate) sau postprandial (după mese)1.
Specimen recoltat – sânge venos1.
Recipient de recoltare – vacutainer fără anticoagulant cu/fără gel separator1.
Prelucrare necesară după recoltare – se separă serul prin centrifugare1.
Volum probă – minim 0.5 mL ser1.
Cauze de respingere a probei – ser intens hemolizat, lipemic sau puternic contaminat bacterian1.
Stabilitate probă – serul separat este stabil 7 zile la 4°C; timp mai îndelungat la -20°C1.
Metodă – imunoenzimatică cu detecţie prin fluorescenţă (FEIA). Antigenul folosit este reprezentat de enzima PR3 purificată obţinută din neutrofile umane1.
Valori de referinţă
Interpretarea rezultatelor
Limite şi interferenţe
Bibliografie