Page 99 - Ghidul Serviciilor Medicale Synevo, Ediția 2, Volum 1
P. 99

GHIDUL  SERVICIILOR  MEDICALE                            5
                    AL  LABORATOARELOR  SYNEVO                  METODE DE LUCRU




        trebui să fie din nou decomplementat prin incubare 10 minute la 56ºC.
        În laboratorul Synevo, RFC se efectuează pe un analizor automat şi se aplică la următoarele teste:
        serologie Coxiella burnetii, leptospire şi Listeria monocytogenes. Reactivii liofilizaţi sunt incluşi în
        godeuri plasate într-un strip, care după pipetarea serului va fi introdus în analizor. La fiecare rulare a
        probelor este folosit un ser de control .
                                   1
        Tehnica de imunofluorescenţă indirectă
        Testele de imunofluorescenţă combină tehnicile histologice cu cele imunologice şi sunt împărţite în
        două categorii:
            -   teste de imunofluorescenţă directă: detectează antigene celulare sau tisulare cu ajutorul
                unor  anticorpi  specifici  marcaţi  cu  fluoresceină;  secţiunile  tisulare  sunt  fixate  pe  lame
                microscopice; se adaugă anticorpii specifici conjugaţi cu fluoresceină după care urmează
                o perioadă de incubare; după îndepărtarea anticorpilor în exces se evaluează microscopic
                prezenţa imunofluorescenţei celulare specifice;
            -   teste de imunofluorescenţă indirectă: detectează anticorpi serici îndreptaţi împotriva unor
                celule sau microrganisme; sursa antigenică este reprezentată de secţiuni tisulare sau de
                celule dezvoltate în culturi; se adaugă serul diluat al pacientului, după care urmează o
                perioadă de incubare; după îndepărtarea excesului de proteine serice se adaugă reactivul
                de  detecţie  reprezentat  de  imunoglobuline  polivalente  anti-IgG  umane  conjugate  cu
                fluoresceină; după îndepărtarea excesului de conjugat  se evaluează microscopic prezenţa
                imunofluorescenţei celulare specifice.
        Tehnica imunofluorescenţei indirecte este aplicată în laboratorul nostru la detectarea anticorpilor
        anti-nucleari (ANA), anti-citoplasmă neutrofile (ANCA), anti-neuronali, anti-glicoproteină asociată
        mielinei (MAG), anti-celule parietale gastrice, anti-endomisium, anti-Saccharomyces
        cerevisiae (ASCA), anti-acini pancreatici, anti-enterocit, anti-desmozomali (pemfigus), anti-
        membrană bazală epidermică  (pemfigoid), anti-Bartonella henselae etc.

        Tehnica Imunoblot (Western blot)
        Constituie o metodă foarte sensibilă de vizualizare a unor proteine specifice într-un amestec complex
        de antigene. Reacţia se desfăşoară în următoarele etape secvenţiale (vezi fig. 5.4.1):
            -   separarea proteinelor prin electroforeză în gel de poliacrilamidă sau agaroză în prezenţă de
                sodium dodecil sulfat (SDS) sau uree;
            -   transferul proteinelor din mediul electroforetic pe o fază solidă reprezentată de o membrană
                de nitroceluloză sau de nylon; faza solidă trebuie să imobilizeze proteinele fără a permite
                difuzarea acestora; metoda electroforetică (electroblotting) este cea mai eficientă metodă
                de transfer;
            -   blocarea situsurilor de legare nespecifică din faza solidă după transferul proteinelor urmată
                de spălarea matricei şi tăierea acesteia în fâşii (strip-uri);
            -   detecţia benzilor corespunzătoare proteinelor cu ajutorul unor anticorpi marcaţi cu enzime.
        Un exemplu de aplicaţie a acestei tehnici în laboratorul nostru este detectarea anticorpilor specifici
        faţă de virusul hepatitei C (anti-HCV confirmare): probele diluate sunt incubate împreună cu strip-ul
        încărcat cu antigene HCV obţinute prin recombinare; dacă în ser sunt prezenţi anticorpi specifici


                                                                           99
   94   95   96   97   98   99   100   101   102   103   104