Page 419 - Ghidul Serviciilor Medicale Synevo, Ediția 2, Volum 1

GHIDUL SERVICIILOR MEDICALE 8
AL LABORATOARELOR SYNEVO TESTE DE BIOCHIMIE

cronică şi în anemiile hemolitice (datorită scăderii duratei de viaţă a hematiilor) .
2;4
• Medicamente
Creşteri: aspirină, atenolol, betablocante, gemfibrozil, hidroclorodiazidă, indapamid, lovastatin,
nicardipin, propranolol .
3
Scăderi: deferoxamil, diltizem, enalapril, glipizid, insulină, lisinopril, metformin, pravastatin, ramipril,
verapamil .
3
• Interferenţe analitice: la pacienţii cu gamapatii monoclonale, în special de tip IgM (boala Waldenström)
rezultatele obţinute pot fi uneori neconcludente.
• Prezenţa hemoglobinelor patologice interferă cu testul, astfel HbF şi HbH determina valori fals
crescute, în timp ce HbS, C, E, D, G şi Lepore determină valori fals scăzute .
2
Bibliografie

1. Cristoph M. Niederau, Hans Reinauer. Glycohemoglobins. In Clinical Laboratory
Diagnostics-Use and Assessment of Clinical Laboratory Results. Lothar Thomas. TH-Books
Verlagsgesellschaft mbH, Frankfurt /Main, Germany, 1 Ed., 1998, 142-148.
2. Frances Fischbach. Chemistry studies. In A Manual of Laboratory and Diagnostic Tests.
Lippincott Williams & Wilkins, USA, 8 Ed., 2009, 355-359.
3. Frances Fischbach. Effects of Drugs on Laboratory Tests. In A Manual of Laboratory and
Diagnostic Tests. Lippincott Williams & Wilkins, USA, 8 Ed., 2009, 1242.
4. Jacques Wallach. Afecţiuni endocrine. În Interpretarea testelor de diagnostic. Editura Ştiinţelor
Medicale, Bucureşti, 7 Ed., 2006; 804-806.
5. Laborator Synevo. Referinţe specifice tehnologiei de lucru utilizate 2010. Ref Type: Catalog.
6. Laboratory Corporation of America. Directory of Services and Interpretive Guide.
Glycohemoglobin (GHB), Total. www.labcorp.com 2010. Ref Type: Internet Communication.
7. Standards of Medical Care in Diabetes - 2010. American Diabetes Association.

8.1.42 Imunofixare IgD, IgE

Informaţii generale şi recomandări pentru efectuarea imunofixării IgD, IgE
Posibilitatea unei gamopatii monoclonale IgD sau IgE trebuie luată în considerare la toţi pacienţii
care prezintă în ser un lanţ uşor monoclonal liber (fără să aibă asociat un lanţ greu de tip γ, α sau μ
la imunofixarea obişnuită). De asemenea obţinerea unor valori crescute la determinarea cantitativă a
imunoglobulinei D sau E impune efectuarea imunofixării pentru a se face distincţia între proliferarea
poli- şi monoclonală.
IgD monoclonală este prezentă la aproximativ 1% dintre pacienţii cu mielom, iar IgE monoclonală
în mai puţin de 1% din cazuri. Chiar dacă este vorba de cazuri rare de mielom multiplu identificarea
acestora este importantă pentru stabilirea prognosticului.
Astfel, pacienţii cu mielom IgD au un prognostic rezervat datorat probabil nefropatiei asociate .
1

419