Plansa anatomica

Alergeni–IgG SPECIFICE

Trimite pe e-mail acest articol
Printeaza acest articol

Informatii generale si recomandari 

Determinarea IgG specifice in ser fata de fungi si alergeni proveniti de la pasari poate prezenta utilitate in evaluarea pacientilor cu suspiciune clinica de alveolita alergica extrinseca (pneumonita de hipersensibilizare)2.

Alveolita alergica extrinseca este o afectiune pulmonara inflamatorie granulomatoasa caracterizata prin simptome respiratorii insotite sau nu de manifestari sistemice. Din punct de vedere fiziopatologic sunt afectate interstitiul pulmonar, caile respiratorii mici si medii, precum si alveolele pulmonare. Este o afectiune mult mai rara decat astmul bronsic si mult mai dificil de diagnosticat3.

In aparitia pneumonitei de hipersensibilizare este implicata o mare diversitate de antigene care provin de obicei de la microorganisme, produse de origine animala sau vegetala ce se gasesc in pulberile organice, substante chimice cu greutate moleculara mica folosite in industrie, medicamente. Actinomicetele termofile care cresc la temperaturi de peste 60˚C (Micropolyspora faeni, Thermoactinomyces vulgaris) se numara printre agentii etiologici ai „plamanului fermierului” si ai bolii „cultivatorilor de ciuperci”. Numerosi fungi au fost incriminati in diferite forme de alveolite alergice survenite la fermieri, muncitori care prelucreaza lemn, cei care prepara malt sau branza, sau cei care utilizeaza dusuri aflate in subsoluri: Aspergillus spp., Alternaria spp., Penicillium spp., Cladosporium spp.

O alta forma de alveolita alergica este „plamanul crescatorilor de pasari” in care sunt implicate proteine serice, dejectii, pene, fulgi, hematii, albus si galbenus de ou provenite de la porumbei, gaini, curcani, rate, gaste, bibilici, fazani, papagali, turturele, cintezoi3;4.

Tabloul clinic imbraca  o serie de forme, in functie de frecventa si intensitatea expunerii, de puterea antigenica a pulberii organice si de raspunsul imunologic al pacientului. Se disting astfel 3 forme de boala:

forma acuta apare in urma unei expuneri intermitente la concentratii mari de pulberi; se manifesta printr-o pneumopatie febrila care debuteaza brusc, la 4-8 ore de la inhalarea alergenului; se confunda adesea cu o pneumopatie virala; evolutia este spontana catre vindecare, daca nu se mai repeta expunerea la alergenii incriminati;

forma cronica apare la persoane expuse intermitent sau continuu, pe o lunga durata la cantitati mici de alergen; se caracterizeaza prin dispnee de efort progresiva similara celei din alte pneumopatii interstitiale cronice; prognosticul este nefavorabil, cu evolutie spre fibroza pulmonara si cord pulmonar cronic;

forma subacuta reprezinta o forma intermediara caracterizata tipic prin simptome respiratorii progresive dezvoltate in decurs de cateva luni; prognosticul este legat de persistenta sau disparitia modificarilor patologice dupa suprimarea expunerii si corticoterapie4.

Imunopatogeneza bolii nu este suficient de bine cunoscuta; in mod cert nu este implicat un mecanism IgE-mediat; in producerea alveolitei au fost incriminate: inflamatia mediata prin complexe imune (predomina anticorpii de tip IgG), mecanismul de hipersensibilitate intarziata mediat prin limfocite T CD4 si CD8 pozitive, activarea complementului pe calea alterna, precum si activarea macrofagelor alveolare.

Alveolita alergica este suspectata clinic la pacienti care prezinta simptome respiratorii intermitente sau progresive si afectarea interstitiului pulmonar. Diagnosticul este stabilit pe baza anamnezei, modificarilor radiologice pulmonare, probelor functionale respiratorii si a prezentei anticorpilor IgG specifici fata de antigenele organice implicate in producerea bolii2.

Specimen recoltat sange venos1. 

Recipient de recoltare – vacutainer fara anticoagulant cu/fara gel separator1.

Prelucrare necesara dupa recoltare – se separa serul prin centrifugare1.

Volum proba minim 0.2 mL ser pentru fiecare alergen1.

Cauze de respingere a probei – ser hemolizat1.

Stabilitate proba – serul separat este stabil 7 zile la 2-8°C; 6 luni la – 20°C1.

Metoda imunoenzimatica cu detectie prin fluorescenta (FEIA); are sensibilitate mai mare decat testele de detectie a precipitinelor IgG1.

Valori de referinta

„Plamanul fermierului”

Alternaria alternata IgG (Gm6):                     < 5 mg/L

Aspergillus fumigatus IgG (Gm3):                 < 14 mg/L

Aspergillus versicolor IgG (Gm25):               < 30 mg/L

Candida albicans IgG (Gm5):                       <  33 mg/L

Cladosporium cladosporioides IgG (Gm26): < 12 mg/L

Cladosporium herbarum IgG (Gm2):            < 12 mg/L

Micropolyspora faeni IgG (Gm22):                <  6 mg/L

Penicillium spp. IgG (Gm27):                        <  23 mg/L

Stachybotrys atra IgG (Gm24):                     <  4 mg/L                          

Thermoactinomyces vulgaris IgG (Gm23):   < 11 mg/L

Fungi amestec IgG (Gmx6)

Fungi amestec IgG (Gmx7)

 „Plamanul crescatorilor de pasari”

Proteine serice, pene si dejectii de porumbel IgG (Ge91) < 10 mg/L

Proteine serice, pene si dejectii de pagal IgG (Ge92)       < 10 mg/L

Proteine serice, pene si dejectii de perusi IgG (Ge90)      < 10 mg/L1.

Limite si interferente

Anticorpi IgG fata de fungi sau proteine de pasari pot sa apara si la persoanele aparent normale, de aceea rezultatele obtinute trebuie interpretate intotdeauna in contextul clinic al pacientului.

Nivelul anticorpilor scade de obicei in urma tratamentului insa, se poate mentine crescut mult timp la pacientii tratati2.

 

Bibliografie

1. Laborator Synevo. Referintele specifice tehnologiei de lucru utilizate 2010. Ref Type: Catalog.

2. Mayo Clinic/Mayo Medical Laboratories. Test Catalog. Hypersensitivity Pneumonitis IgG Antibodies, Serum. www.mayomedicallaboratories.com, Ref Type: Internet Communication.

3. Michael C. Zacharisen, Jordan N. Fink. Hypersensitivity Pneumonitis. In Atlas Of Allergic Diseases, 2nd Edition, Current Medicine LLC, 143-151.

4. Nicolae Muica, Marina Otelea. Manifestari pulmonare de hipersensibilizare. In Alergologie – Fiziopatologie, diagnostic, tratament, editura All, 1998, 447-455.

Plansa anatomica
Abonează-te la Newsletter