Page 381 - Ghidul Serviciilor Medicale Synevo, Ediția 2, Volum 2

GHIDUL SERVICIILOR MEDICALE 16
AL LABORATOARELOR SYNEVO SEROLOGIE BOLI INFECŢIOASE

16 SEROLOGIE BOLI INFECŢIOASE

16.1 Anticorpi heterofili (mononucleoză infecţioasă)

Informaţii generale şi recomandări
Determinarea anticorpilor heterofili în serul pacienţilor constituie un test rapid, util în diagnosticul
mononucleozei infecţioase, afecţiune produsă de virusul Epstein-Barr.
Paul şi Bunnel au demonstrat că anticorpii prezenţi în serul pacienţilor cu mononucleoză infecţioasă
aglutinează eritrocitele de oaie şi cal. Davidson a folosit o procedură modificată de detectare a
anticorpilor prin introducerea unei etape de absorbţie diferenţiată care să elimine interferenţele cu
anticorpii Forssman şi cei din boala serului. Testul Davidson este unanim acceptat ca o metodă de
referinţă în depistarea anticorpilor heterofili din mononucleoza infecţioasă .
3
Anticorpii heterofili apar în ser în zilele 6-10 de boală, ating un nivel maxim în săptămânile 2-3 de
la debutul manifestărilor clinice, după care scad progresiv în decurs de 4-8 săptămâni. În unele
cazuri anticorpii pot persista până la un an. Nivelul anticorpilor nu se corelează cu severitatea bolii
sau cu gradul limfocitozei.
Obţinerea unui rezultat pozitiv într-un context clinic şi hematologic sugestiv stabileşte diagnosticul
de mononucleoză infecţioasă .
1
Pregătire pacient - testul nu necesită o pregătire prealabilă .
3
Specimen recoltat - sânge venos .
3
Recipient de recoltare - vacutainer fără anticoagulant cu/fără gel separator .
3
Prelucrare necesară după recoltare - se separă serul prin centrifugare; determinarea se execută
imediat ; dacă acest lucru nu este posibil, serul se stochează la 2-8ºC .
3
Volum probă - minim 0.5 mL ser .
3
Cauze de respingere a probei - specimen hemolizat, lipemic sau contaminat bacterian .
3
Stabilitate probă - serul separat este stabil câteva ore la temperatura camerei şi 48 ore la
2-8ºC .
3
Metodă - latex-aglutinare 3
Valori de referinţă - anticorpi heterofili: negativ .
3
Limite şi interferenţe
Reacţii fals pozitive apar în : hepatită virală A sau B, leucemie acută limfoblastică, boală Hodgkin,
limfom non-hodgkinian, limfom Burkitt, carcinom pancreatic, infecţie cu citomegalovirus, artrită
reumatoidă, malarie, rubeolă. Testul efectuat în laboratorul Synevo dă <2.0% reacţii fals pozitive;
medicul trebuie să coreleze rezultatele obţinute cu starea clinică a pacientului 1;3;4 .
Reacţii fals negative: apar la aproximativ 10-15% dintre pacienţii testaţi şi sunt mai frecvente la copii
decât la adulţi. La aceşti pacienţi nu se produc anticorpi heterofili. În aceste cazuri se recomandă
determinarea de anticorpi specifici faţă de virusul Epstein Barr .
2-4
Notă: Nu există reacţii încrucişate cu anticorpii normali Forssman .
3
381