Page 372 - Ghidul Serviciilor Medicale Synevo, Ediția 1

11.5 Anti - HCV

InformaŃii generale
Virusul hepatitei C (VHC) este răspunzător de aproximativ 20% din hepatitele acute, 60-70 % din hepatitele cronice şi
aproximativ 30% din cirozele şi cancerele hepatice.
VHC, depistat în 1989, este un virus ARN din genul Flavivirus, familia Togaviridae, cu dimensiuni între 40-60 nm şi cu
un conŃinut preponderent lipidic. Există cel puŃin 6 genotipuri şi 50 de serotipuri de VHC. Cunoaşterea genotipului sau
serotipului (anticorpii specifici genotipului) de VHC este utilă în recomandarea şi conducerea tratamentului. VHC este
transmis prin contactul cu sânge sau produse de sânge infectat: transfuzii, folosirea acelor şi seringilor de la o
persoană la alta, fără sterilizare sau insuficient sterilizate, tatuarea corpului, vaccinarea cu echipament nesterilizat,
folosirea in comun a periuŃei de dinŃi, aparatului de bărbierit, pensetei, trusei de manichiură. Este prezent şi în medii
biologice (salivă, lapte, secreŃii vaginale, spermă etc.), dar în concentraŃie mai mică decât virusul B. Se poate transmite
şi de la mamă la făt . Rata de transmisie verticală la gravidele cu anti-HCV pozitiv a fost estimată la 2.7-4.4%,
2;5
această rată atingând valori de 5.4-8.6% la gravidele care au coinfecŃie VHC - HIV .
1
2
Este bine de ştiut faptul că virusul nu se transmite prin folosirea în comun a veselei, piscinelor şi toaletelor .
Aproximativ 85% din formele acute se cronicizează.
Dintre purtătorii cronici, cu sau fără valori serice anormale de ALT,
• ~ 15% se vindecă;
• ~ 70% dezvoltă hepatită cronică (interval mediu 10 ani);
• ~ 10-20% dezvoltă ciroză (interval mediu 20 ani);
• ~ 50% mor din cauza infecŃiei cu VHC.
Carcinomul hepatocelular poate apărea la cca. 20% din pacienŃii cu ciroză (interval mediu 30 ani) şi la 1-5% din cei
infectaŃi cu VHC .
5
Testele diagnostice pentru depistarea infecŃiei cu VHC sunt de 2 categorii:
I - teste serologice pentru depistarea anticorpilor;
II - teste moleculare pentru detectarea particulelor virale.
Debutul este insidios, virusul fiind numit şi "bomba cu efect întârziat".
"Fereastra serologică" între infecŃia VHC şi detectarea anti-HCV variază de la pacient la pacient.
Cu testele serologice curente anticorpii se depistează în medie la 7-8 săptămâni de la debutul infecŃiei. În cazul
eradicării spontane a infecŃiei, anti-HCV pot să persiste toată viaŃa sau să scadă treptat până la dispariŃie în câŃiva ani.
La pacienŃii cu infecŃie cronică anti-HCV persistă indefinit. În populaŃia cu risc scăzut procentul de persoane care scapă
diagnosticării este de 0.5-1%.
Rezultatele pozitive trebuie confirmate printr-o analiză suplimentară - RIBA (recombinant immunoblot assay) care să
indice rectivitatea faŃă de 2 antigene virale.
O dată cu îmbunătăŃirea testelor screening şi a tehnicilor moleculare, confirmarea prin RIBA devine din ce în ce mai
puŃin necesară (excepŃie băncile de sânge).
Testarea pentru ARN-VHC (prin PCR) confirmă diagnosticul şi cuantifică numărul de copii virale în sânge (viremie).
4;5
Aproape toŃi pacienŃii cu infecŃie cronică au ARN-VHC detectabil în sânge .
Recomandări pentru determinarea anti-HCV
• diagnosticul de infecŃie acută/cronică sau în antecedente cu virusul hepatitei C;
• screening-ul produselor de sânge şi al donatorilor;
• screening-ul prenatal, în scopul prevenirii transmiterii infecŃiei la făt .
1;4
3
Pregătire pacient - à jeun (pe nemâncate) .
3
Specimen recoltat - sânge venos .
Recipient de recoltare - vacutainer fără anticoagulant cu/fără gel separator .
3
Prelucrare necesară după recoltare - se separă serul prin centrifugare. Se lucrează imediat, dacă acest lucru nu este
3
posibil, serul se păstrează la 2-8°C sau la -20°C .
Volum probă - minim 0.5 mL ser 3
Cauze de respingere a probei - specimen hemolizat; specimen expus la temperaturi ridicate; specimen contaminat
bacterian; specimen care conŃine azidă de sodiu .
3
3
Stabilitate probă - serul este stabil 5 zile la 2-8°C; timp îndelungat la -20°C; evitaŃi decongelarea/recongelarea .
3
Metodă – ELISA .
Testul utilizeazã antigene recombinate derivate dintr-o proteină structurală (core) şi 3 proteine non-structurale (NS3,
NS4 şi NS5) ale VHC .
3
Valori de referinŃă - anti-HCV negativ .
3