- Teste de hematologie
- Teste de biochimie
- Biochimie generală din sânge și urina
- Proteine specifice in ser si urina
- Teste biochimice din lichide de punctie
- Teste biochimice din materii fecale
- Teste biochimice pentru tulburari ereditare de metabolism
- Teste pentru nefrolitiaza
- Vitamine, oligoelemente, stres oxidativ
- Acizi grași
- Transferina carbohidrat deficitara (CDT) marker pentru alcoolism
- Markeri non-invazivi pentru afecţiunile hepatice
- Analiza chimică calculi
- Markeri endocrini
- Markeri tumorali
- Markeri virali
- Markeri cardiaci
- Markeri anemie
- Markeri ososi
- Markeri boli autoimune
- Anticorpi antispermatozoizi
- Autoanticorpi in afectiuni endocrine, cardiace, renale
- Autoanticorpi in afectiuni neurologice
- Autoanticorpi in afectiunile dermatologice
- Autoanticorpi in anemia pernicioasa
- Autoanticorpi in diabetul zaharat
- Markeri pentru afectiuni hepatice si gastrointestinale autoimune
- Markeri pentru afectiuni reumatismale si vasculite
- Markeri pentru monitorizarea evolutiei si tratamentului
- Markeri pentru sindromul antifosfolipidic
- Serologie boli infectioase
- Teste specializate de alergologie si imunologie
- Teste de biologie moleculara
- Teste de citogenetica
- Teste de microbiologie
- Toxicologie
- Citologie cervico-vaginala
- Histopatologie
- Uncategorized
Mycoplasma pneumoniae ADN
Informatii generale
Mycoplasma pneumoniae constituie un agent patogen implicat frecvent in pneumonia comunitara caracterizata, in majoritatea cazurilor, printr-un debut insidios, atipic4.
M. pneumoniae este un microoorganism procariot, cu un genom foarte mic. Spre deosebire de celelalte bacterii, nu detine perete celular, fiind delimitat de o membrana trilamelara ce contine steroli. Se divide asexuat prin fisiune binara, timpul de dublare al populatiei fiind >6 ore; din acest motiv cultivarea patogenului necesita un timp indelungat (5-20 zile)5.
M. pneumoniae colonizeaza mucoasa tractului respirator; atasarea de celulele mucoasei, sustragerea de la procesul de fagocitoza si modularea sistemului imun sunt elemente esentiale pentru initierea bolii1. Patogenicitatea mycoplasmei a fost asociata cu activarea mediatorilor inflamatiei, cum ar fi citokinele4.
Cea mai frecventa manifestare clinica este traheobronsita; pneumonia, care se dezvolta la aproximativ o treime din persoanele infectate, debuteaza lent in 2-3 saptamani de la expunere, cu febra, cefalee, faringita, tuse persistenta neproductiva. Pneumonia se remite in majoritatea cazurilor dupa 2-3 saptamani, desi tusea se poate mentine o luna de zile1;4.
Au fost descrise frecvent manifestari extrapulmonare ale infectiei cu Mycoplasma pneumoniae, ce pot afecta orice organ. Totusi, datorita prevalentei mari a infectiei in populatie, este posibil ca multe din evenimentele raportate sa constituie doar o asociere intamplatoare cu pneumonia. Printre manifestarile extrapulmonare se numara: eruptii cutanate tranzitorii, sindrom Stevens-Johnson, sindrom Raynaud, complicatii cardiace (aritmii, modificari EKG – tulburari de conducere, insuficienta cardiaca congestiva), neurologice (encefalita, meningita aseptica, meningo-encefalita, mielita transversa, disfunctie de trunchi cerebral, sindrom Guillain-Barré, neuropatii periferice, vasculita SNC), musculo-scheletale (poliatralgii, artrita), renale, hematologice (cazuri rare de anemie aplastica)5.
Cultivarea microorganismului din secretii respiratorii sau fluide biologice ar trebui sa reprezinte metoda “gold-standard” pentru diagnostic. Cu toate acestea, cultura necesita o procedura laborioasa si medii specializate, nefiind disponibila in majoritatea laboratoarele de microbiologie.
Sensibilitatea si specificitatea inalta a testelor de biologie moleculara (de exemplu, metoda real-time PCR) care detecteaza ADN-ul specific M. pneumoniae in sputa, exsudat nazofaringian, aspirat traheal, lichid de lavaj bronho-alveolar sau spalatura bronsica indica faptul ca acestea pot sta la baza unui diagnostic rapid si specific. Sensibilitatea cea mai mare se obtine in cazul probelor de sputa. Testele PCR pot fi utilizate in orice etapa a infectiei, inclusiv in cele precoce cand reactiile serologice sunt negative4;5.
La unii pacienti cu afectiuni neurologice (encefalita, accident vascular ischemic), insotite sau nu de manifestari respiratorii, a fost posibil sa se izoleze M. pneumoniae ADN in LCR demonstrand ca patogenul este capabil sa penetreze bariera hematoencefalica si sa invadeze direct SNC; in alte cazuri cu serologie sugestiva pentru o infectie recenta cu M. pneumoniae si tulburari neurologice nu a fost detectat ADN-ul specific, dovedind implicarea unor mecanisme imunologice, post-infectioase in aparitia complicatiilor neurologice2.
Recomandari pentru determinarea Mycoplasma pneumoniae – ADN – detectarea infectiilor pulmonare si posibil a altor complicatii extrapulmonare3;4;5.
Pregatire pacient – nu este necesara3.
Specimen recoltat – a) exsudat faringian sau nazofaringian; b) lichid obtinut prin spalatura bronsica sau lavaj bronho-alveolar, aspirat traheal sau bronsic, sputa; c) lichid cefalo-rahidian recoltat prin punctie lombara3.
Recipient de recoltare – a) tampon uscat (fara mediu de transport); b), c) recipient steril3.
Cantitate recoltata – b), c) minimum 2 mL3.
Prelucrare necesara dupa recoltare – nu este necesara3.
Cauze de respingere a probei – cantitate insuficienta pentru analiza; contaminarea specimenului; specimene prea vechi3.
Stabilitate proba – probele sunt stabile 1 saptamana la 2-4°C3.
Metoda – Real-time PCR Light-Cycler: reactie de polimerizare in lant cu detectie in timp real a produsului PCR acumulat, prin masurarea fluorescentei emise (test calitativ)3.
Valori de referinta – Mycoplasma pneumoniae – ADN nedetectabil3.
Limita de detectie – 200 copii/mL3.
Interpretarea rezultatelor
Detectia Mycoplasma – ADN in diverse produse patologice sugereaza un diagnostic clinic de infectie cu Mycoplasma pneumoniae3.
Limite si interferente
Cu toate ca PCR-ul este o metoda ce ofera un diagnostic rapid si fiabil, rezultate fals negative pot sa apara in probele care contin foarte putine microorganisme. Din acest motiv, pentru diagnosticul unei infectii acute testul PCR trebuie efectuat impreuna cu serologia5.
Bibliografie