Ascaris lumbricoides – Anticorpi IgG
Testul pentru anticorpii anti-Ascaris IgG este unul dintre testele de laborator care poate determina, la copii și la adulți, infecția parazitară cu viermele Ascaris. Ascaridele sunt nematode de mari dimensiuni, cu formă cilindrică. În stare adultă, pot atinge dimensiuni de 15-20 cm lungime. Acești paraziți sunt cunoscuți și sub denumirea populară de limbrici.
Determinarea de anticorpi anti-Ascaris IgG se face la recomandarea medicului, în situațiile în care există semne că parazitul se manifestă în organism sau că o infecție mai veche cu Ascaris ar putea explica starea prezentă a pacientului.
Cea mai des folosită metodă pentru identificarea acestei infecții parazitare este coprocultura, analizarea materiilor fecale ale pacientului pentru identificarea paraziților. Întrucât această metodă are anumite limitări, au fost puse la punct analizele serologice, precum determinarea anticorpilor specifici infecției cu Ascaris dintr-o probă de sânge.
În momentul în care Ascaris lumbricoides ajunge în organismul uman se declanșează un răspuns imun puternic. Organismul începe să producă anticorpi de tipul IgE și IgG. Anticorpii anti-Ascaris IgG rămân în organism o perioadă lungă de timp, chiar și după ce infecția a fost eliminată.
Un anticorp IgG4 anti Ascaris a fost descris în mai multe studii epidemiologice ca fiind relevant pentru identificarea unei infecții încă active în organism la momentul testării. Ascaris lumbricoides infectează, anual, aproximativ o pătrime din populația planetei și, în cazurile severe, poate duce la obstrucție intestinală, pancreatită acută, apendicită acută, malnutriție la copii.
Analiza IgG este recomandată în cazul pacienților la care medicul suspectează o infecție parazitară. Pacientul are simptome în funcție de localizarea paraziților în perioada lor de migrație în organism, care durează 10-12 săptămâni.
În etapa pulmonară apare sindromul bronhoalveolar sau Loffler care se caracterizează prin febră, tuse și creșterea numărului de eozinofile din sânge. În cazuri rare, pacientul poate să elimine larve ale parazitului prin spută.
În etapa intestinală, adultul de Ascaris lumbricoides determină manifestări clasice de infecție parazitară, adică dureri abdominale, greață, diaree, tulburări de tranzit, dar pot apărea și manifestări neurologice, cum ar fi tulburările de somn și stările de iritabilitate.
În cazul copiilor, printre simptomele limbricilor (Ascaris lumbricoides) se numără scăderi în greutate care sunt recuperate ușor după tratament și eliminarea paraziților.
Simptomele date de prezența Ascaris lumbricoides la adult se pot complica atunci când parazitul migrează în căile biliare, pancreas sau apendice. Uneori, poate duce la ocluzie intestinală prin blocarea tranzitului intestinal de un ghem de paraziți.
Diagnosticul de ascaridioză se poate pune coproparazitologic, dar un rezultat negativ în acest caz nu exclude prezența infecției. O explicație pentru astfel de situații este legată de existența în organism doar a masculilor de Ascaris lumbricoides. Diagnosticul poate fi pus și prin determinarea numărului de eozinofile, creșterea numărului acestora fiind relevantă în acest caz.
Totuși, determinarea anticorpilor anti-Ascaris IgG are o sensibilitate și specificitate de aproximativ 95% în diagnosticarea ascaridiozei, de aceea acest test este frecvent recomandat pentru identificarea infecției.
O altă determinare este cea a anticorpilor IgE specifici la Ascaris p1. Dintre patogenii asociați cu reacții alergice, paraziții helmintici sunt cei mai bine studiați, iar Ascaris lumbricoides face parte din această categorie.
Clinic, sensibilizarea la paraziți se poate manifesta prin urticarie (mâncărimi), edem angioneurotic, anafilaxie, iar la analiza de sânge se evidențiază niveluri crescute de IgE total. În cazul infecției determinate de Ascaris lumbricoides, nivelul seric al IgE crește la numai o săptămână de la infectare și atinge nivelul maxim la aproximativ 2 săptămâni.
