- Teste de hematologie
- Teste de biochimie
- Biochimie generală din sânge și urina
- Proteine specifice in ser si urina
- Teste biochimice din lichide de punctie
- Teste biochimice din materii fecale
- Teste biochimice pentru tulburari ereditare de metabolism
- Teste pentru nefrolitiaza
- Vitamine, oligoelemente, stres oxidativ
- Acizi grași
- Transferina carbohidrat deficitara (CDT) marker pentru alcoolism
- Markeri non-invazivi pentru afecţiunile hepatice
- Analiza chimică calculi
- Markeri endocrini
- Markeri tumorali
- Markeri virali
- Markeri cardiaci
- Markeri anemie
- Markeri ososi
- Markeri boli autoimune
- Anticorpi antispermatozoizi
- Autoanticorpi in afectiuni endocrine, cardiace, renale
- Autoanticorpi in afectiuni neurologice
- Autoanticorpi in afectiunile dermatologice
- Autoanticorpi in anemia pernicioasa
- Autoanticorpi in diabetul zaharat
- Markeri pentru afectiuni hepatice si gastrointestinale autoimune
- Markeri pentru afectiuni reumatismale si vasculite
- Markeri pentru monitorizarea evolutiei si tratamentului
- Markeri pentru sindromul antifosfolipidic
- Serologie boli infectioase
- Teste specializate de alergologie si imunologie
- Teste de biologie moleculara
- Teste de citogenetica
- Teste de microbiologie
- Toxicologie
- Citologie cervico-vaginala
- Histopatologie
- Uncategorized
Acid uric
Informatii generale
Determinarea excretiei urinare de acid uric este in principal utila la pacientii care prezinta calculi renali. Litiaza acidului uric se poate dezvolta atat in guta primara cat si in cazurile de hiperuricemie secundara (ex. boli maligne). De asemenea, nefrolitiaza urica poate complica colita ulceroasa, boala Crohn si bypass-ul chirurgical jejunoileal. Majoritatea pacientilor cu litiaza urica nu prezinta manifestari clinice de guta.
Pacientii tineri care prezinta artrita gutoasa si nefrolitiaza sau cei care excreta >1000 mg acid uric/24 ore ar trebui evaluati pentru deficienta ereditara a enzimei hipoxantin-guanin-fosforiboziltransferaza (HPRT). Raportul acid uric/creatinina din probele de urina matinala este folosit ca test pentru detectarea sindromului Lesch-Nyhan, care este asociat cu o absenta totala a activitatii enzimei. Pentru detectarea deficientei partiale a aceleiasi enzime la pacientii adulti cu guta, acest raport se poate aplica si la probele de urina din 24 ore.
Raportul acid uric/creatinina dintr-o proba de urina spontana poate fi util si in diferentierea insuficientei renale acute secundara nefropatiei gutoase de cea indusa de alte cauze2;4.
Recomandari pentru determinarea acidului uric urinar
Acest test evalueaza metabolismul acidului uric in guta si nefrolitiaza1.
Pregatire pacient – pacientul va respecta dieta sa obisnuita3.
Specimen recoltat
a) urina din 24 ore: la ora 7 dimineata pacientul urineaza si nu retine aceasta urina; apoi colecteaza intr-un vas curat de 2- 3 litri toate emisiunile de urina pana la ora 7 dimineata in ziua urmatoare, inclusiv; omogenizeaza (prin agitare) urina recoltata; masoara intreaga cantitate; retine aproximativ 100 ml, in pahar de plastic de unica folosinta pentru urina; proba se tine la 2- 8°C in timpul colectarii si ulterior, pana se lucreaza efectiv;
b) o proba de urina spontana (preferabil prima urina de dimineata)3.
Cauze de respingere a probei – specimen care nu a fost pastrat la 2- 8°C; utilizarea de conservanti (produc interferente)4 .
Recipient de recoltare
a) vas de 2 – 3 litri si pahar de plastic de unica folosinta pentru urina, pe care se noteaza cantitatea totala de urina din 24 ore;
b) eprubeta pentru urina3.
Cantitate recoltata – a) aproximativ 100 mL; b) 10 mL3.
Prelucrare necesara dupa recoltare – se lucreaza in aceeasi zi; daca acest lucru nu este posibil, urina se poate stoca la 2-8°C3.
Stabilitate proba – 72 ore la 2-8°C; 4 zile la 20-25°C dupa adaugare de NaOH (ph >8); probele nu se congeleaza3.
Metoda – spectrofotometrica (enzimatica colorimetrica)3.
Valori de referinta
• 200-1000mg/24 ore;
• 37-92 mg/dL (in prima urina de dimineata).
Raport acid uric/creatinina:
• normal: 0.21-0.59;
• guta: 0.15-0.73;
• hiperuricemii secundare: 0.25-1.77;
• artrita non-gutoasa: 0.27-0.58;
• sindrom Lesch-Nyhan: 1.98-5.35;
• deficit partial de HPRT: 0.62-2.00;
• insuficienta renala acuta secundara nefropatiei gutoase: >1;
• insuficienta renala acuta de alte cauze: <13;4 .
Limita de detectie – 0.2mg/dL (11.9 µmol/lL3.
Interpretarea rezultatelor
Cresterea acidului uric urinar |
Scaderea acidului uric urinar |
• nefrolitiaza; • leucemii; • sindrom Lesch-Nyhan; • hepatite virale; • boala Wilson; • siclemie1;2. |
• afectiuni renale cronice; • xantinurie; • deficienta de acid folic; • intoxicatie cu plumb1;2. |
Limite si interferente
Efortul fizic sustinut si o dieta bogata in purine cresc concentratiile de acid uric urinar.
• Medicamente
Cresteri: acid ascorbic, asparaginaza, aspirina, cortizon, dietilstilbestrol, fenitoin, litiu, manitol, mercaptopurina, metrotexat, probenecid, sulfametoxazol, triamteren, verapamil1.
Scaderi: acetazolamida, acid etacrinic, alopurinol, azatioprina, etambutol, furosemid, fenofibrat, fenoprofen, furosemid, guaifenesin, halofenat, fenilbutazona (efect slab), probenecid, tiazide1.
Bibliografie
1. Frances Fischbach. Chemistry Studies. In A Manual of Laboratory and Diagnostic Tests. Lippincott Williams & Wilkins, USA, 8 ed. 2009, 254-255.
2. Jacques Wallach. Urina. In Interpretarea testelor de diagnostic. Editura Stiintelor Medicale, Romania, 7 ed. 2001, 147.
3. Laborator Synevo. Referinte specifice tehnologiei de lucru utilizate 2010. Ref Type: Catalog.
4. Laboratory Corporation of America. Directory of Services and Interpretive Guide. Uric Acid,Urine. www.labcorp.com 2010. Ref Type: Internet Communication.