Антиспермальные антитела в сыворотке
Общая информация
Existenţa anticorpilor îndreptaţi împotriva spermatozoizilor a fost suspectată de mult timp. Studii sistematice au demonstrat proprietăţile imunogene ale celulelor seminale prin evidenţierea producţiei de autoanticorpi la bărbaţi sau a izo-anticorpilor la femei. Recent, s-a concluzionat că atât bărbaţii cât şi femeile sunt capabili să producă anticorpi împotriva spermatozoizilor umani.
Acest status imunologic alterat poate afecta major fertilitatea. Deşi cauzele apariţiei acestor anticorpi nu au fost complet elucidate, anticorpii antispermatozozi sunt recunoscuţi ca un factor semnificativ în inducerea infertilităţii prin mecanism imunologic.
Astfel, anticorpii antispermatozoizi se pot găsi într-un procent de 30% la pacienţii cu infertilitate de cauză neprecizată.
Spermatozoizii sunt separaţi de sistemul imunitar al bărbatului prin aşa numită barieră hemato-testiculară. Când această barieră este compromisă, cum se întâmplă în cazul traumatismelor testiculare, vasectomiei, obstrucţiei epididimului sau infecţiilor, spermatozoizii trec în circulaţie şi acţionează ca imunogeni. Mecanismul prin care femeile ajung să dezvolte în serul lor izo-anticorpi este mai puţin cunoscut. S-a afirmat că infecţiile virale sau bacteriene nespecifice ar induce anticorpi care ar reacţiona încrucişat cu antigenele spermatozoizilor. Recent, a fost luată în considerare posibilitatea existenţei unui proces autoimun asociat cu apariţia anticorpilor antispermatozoizi.
Singurii anticorpi care au semnificaţie clinică sunt cei specifici pentru membrana plasmatică a spermatozoizilor. Aceşti anticorpi sunt capabili să afecteze proprietăţile de motilitate ale celulelor spermatice şi participarea lor în procesul de fertilizare.
Astfel, prezenţa anticorpilor interferă cu: reacţia acrozomului, capacitaţia, penetrarea prin mucusul cervical, ataşarea spermatozoizilor de ovul, penetrarea efectivă a spermatozoizilor şi fertilizarea ovulului1;2.
Recomandări pentru determinarea anticorpilor antispermatozoizi în ser – investigarea cazurilor de infertilitate în următoarele situaţii:
Pregătire pacient – à jeun sau postprandial2.
Specimen recoltat – sânge venos2.
Recipient de recoltare - vacutainer fără anticoagulant cu/fără gel separator2.
Prelucrare necesară după recoltare - se separă serul prin centrifugare2.
Volum probă – minim 0.5 mL ser2.
Cauze de respingere a probei - ser intens hemolizat, lipemic sau puternic contaminat bacterian2.
Stabilitate probă - serul separat este stabil 3 zile la 4°C; timp mai îndelungat la -20 °C2.
Metodă - ELISA2.
Valori de referinţă: 0-60 R.U./ml
Библиография: