Plansa anatomica

Profil miozita

1500 MDL
Trimite pe e-mail acest articol
Printeaza acest articol

Informatii generale si recomandari pentru determinarea profilului miozita

Miopatiile inflamatorii idiopatice reprezinta un  grup de afectiuni caracterizate prin slabiciunea musculaturii proximale a membrelor, atrofie musculara, semne biochimice  si electromiografice de leziune musculara, anomalii histologice, modificari cutanate caracteristice. Din acest grup fac parte: polimiozita, dermatomiozita, miozita cu corpi de incluziune, miozita asociata cu neoplazie (sindrom paraneoplazic) si miozita asociata cu alte boli ale tesutului conjunctiv6;7.

Ca si in cazul sclerozei sistemice, autoanticorpii specifici joaca un rol major in diagnosticul si clasificarea diferitelor variante ale acestor afectiuni (incluzand si sindroamele overlap), cu atat mai mult cu cat prevalenta anticorpilor antinucleari este marcat scazuta (40-60%) comparativ cu lupusul eritematos sistemic. Acesti autoanticorpi recunosc tinte antigenice multiple: tipuri de ARN de transfer (ARNt), aminoacil-t-ARN-sintetaze, componente ale particulei de recunoastere a semnalului (“signal recognition particle”, SRP), factori translationali, componente ale complexului de remodelare a nucleozomului, insa cei mai importanti sunt cei directionati impotriva aminoacil-t-ARN-sintetazelor (familie de enzime care se gaseste in toate celulele nucleate si care are rolul de a atasa un anumit aminoacid de ARNt-ul propriu). Prezenta autoanticorpilor se asociaza cu anumite subseturi de boala, avand valoare predictiva pentru diferite manifestari clinice si pentru prognosticul bolii1;2;6;7.

Anticorpii anti-Jo-1 sunt indreptati impotriva enzimei histidil-t-ARN sintetaza. In vitro acesti autoanticorpi se leaga de epitopii conformationali ai enzimei si ii inhiba activitatea catalitica. Antigenul este sub forma dimerica si este localizat  in citoplasma; masa moleculara a subunitatilor este 50 kDa. Prevalenta anticorpilor anti-Jo-1 in polimiozita si dermatomiozita este de 20-40%; autoanticorpii pot fi detectati precoce, uneori precedand debutul simptomelor. La copii anticorpii anti-Jo-1 sunt extrem de rari. Pacientii cu anticorpi anti-Jo-1 prezinta o triada tipica de simptome: polimiozita (>90%), polisinovita (artralgii, artrita deformanta noneroziva, tenosinovita in 50% din cazuri), alveolita fibrozanta sau fibroza pulmonara (60%). Se mai pot adauga: fenomen Raynaud (40%), febra (20%), “mana mecanicului” (30%). Acest tablou este cunoscut sub numele de sindrom anti-sintetaza. Mai mult de 90% din pacientii caucazieni cu anti-Jo-1 prezinta alela HLA DR31;4;6;7.

Desi anticorpii directionati asupra altor aminoacil-t-ARN-sintetaze: anti-PL-7 (anti-treonil-t-ARN-sinteza), anti-PL-12 (anti-alanil-t-ARN-sintetaza), anti-EJ (anti-glicil-t-ARN-sintetaza) si anti-OJ (anti-leucil-t-ARN-sintetaza) sunt mult mai putin frecventi decat anti-Jo-1, acestia sunt asociati cu aceleasi manifestari clinice compatibile cu sindromul anti-sintetaza6. De obicei un pacient prezinta un singur tip de anticorpi anti-sintetaza, dar au fost descrise si cazuri in care au fost depistati toti cei 5 autoanticorpi. Sindromul anti-sintetaza raspunde moderat la terapia cortizonica. Deoarece toate sintetazele se gasesc in citoplasma (sediul sintezei proteice), autoanticorpii determina un aspect citoplasmatic difuz in imunofluorescenta indirecta ce foloseste ca substrat celulele Hep-21.

Anticorpii anti-Mi-2 sunt indreptati impotriva helicazei nucleare (complex proteic nuclear implicat in reglarea transcriptiei); apar la 20% dintre pacientii cu dermatomiozita clasica, atat adulti cat si copii (avand specificitate mare pentru aceasta afectiune) si rar la pacienti cu polimiozita. Cei mai multi dintre pacientii cu anticorpi anti-Mi-2 sunt purtatori ai alelei HLA DR7. Forma de boala este benigna, cu raspuns bun la terapia cortizonica6;7.

Anticorpii anti-Ku sunt indreptati impotriva unui antigen proteic nucleolar de tip heterodimer, compus din doua subunitati cu masa moleculara de 70 si respectiv 80 kDa, component al unui complex enzimatic al proteinkinazei dependente de ADN. Acest complex detine un rol important in procese celulare legate de translatie, repararea ADN-ului si rearanjarea genelor implicate in sinteza imunoglobulinelor, precum si a receptorilor celulelor T.  Anticorpii anti-Ku sunt intalniti intr-un spectru larg de boli ale tesutului conjunctiv, in special sindroame overlap sclerodermie-miozita. Pacientii prezinta de obicei titruri inalte de anticorpi antinucleari cu aspect patat sau nucleolar in imunofluorescenta; de asemenea a fost descrisa o asociere cu alela HLA DQw1. Prevalenta anticorpilor anti-Ku in afectiunile autoimune este variabila, originea etnica fiind un element important. Spre exemplu, in America de Nord si Europa au fost descrise cazuri de SLE asociati cu anticorpi anti-Ku, dar nu si in Japonia. Sindromul Sjögren primar, ca si hipertensiunea pulmonara primitiva constituie alte conditii clinice frecvent asociate cu anti-Ku.

Anticorpii anti PM-Scl sunt indreptati impotriva complexului nucleolar compus din 11-16 polipeptide, a caror functie nu a fost inca determinata6. Anticorpii sunt detectati in peste 90% din cazurile de sindrom overlap  sclerodermie-polimiozita (sclerodermatomiozita), dar numai la ~8% din toate cazurile de miozita si ~3% din toate cazurile de sclerodermie5. Prognosticul este relativ favorabil la acest grup de pacienti. Se asociaza cu HLA DR3 si anticorpi anti-nucleari cu aspect nucleolar omogen in imunofluorescenta2;6.

Anti-SRP (“signal recognition particle”) reactioneaza cu un component de 54 kDa al complexului SRP care are rolul de a media transportul de proteine nou sintetizate spre reticulul endoplasmatic. Au fost descrisi la pacienti cu polimiozita si dermatomiozita (pana la 4% din cazuri), in special la femei de rasa neagra; sunt considerati a fi specifici pentru polimiozita. Boala se asociaza cu afectare cardiaca, rata de mortalitate crescuta si raspuns slab la terapia cortizonica6;7.

Anti-Ro52 sunt indreptati impotriva unui antigen de 52kDa si au fost descrisi la pacienti cu lupus eritematos sistemic si sindrom Sjögren, in asociere cu anti-Ro60. Sunt prezenti intr-un procent de 100% la mamele fetilor sau nou-nascutilor cu bloc atrio-ventricular congenital sau lupus neonatal6. Un anumit procent de pacienti cu polimiozita/dermatomiozita prezinta Anti-Ro52 in asociere cu anticorpii anti-aminoacil-t-ARN-sintetaza (in special anti-Jo-1)1;2.

Pregatire pacient à jeun (pe nemancate) sau postprandial (dupa mese)3. 

Specimen recoltat sange venos3. 

Recipient de recoltare vacutainer fara anticoagulant cu/fara gel separator3.

Prelucrare necesara dupa recoltare se separa serul prin centrifugare3.

Volum proba – minim 1 mL ser3.

Cauze de respingere a probei

• specimen hemolizat;

• specimen icteric, lipemic;

• specimen contaminat bacterian3.

Stabilitate proba serul separat este stabil 7 zile la 2-8ºC si timp indelungat la -20ºC. Nu decongelati/recongelati3.

Metoda Imunoblot.

Strip-urile sunt alcatuite din cip-uri membranare captusite cu diverse antigene purificate: Mi-2, Ku, PM-Scl, Jo-1, SRP, PL-7, PL-12, Ro-52; fiecare strip contine si o linie corespunzatoare controlului3.

Valori de referinta

Anti-Mi-2: negativ

Anti-Ku: negativ

Anti-PM-Scl: negativ

Anti-Jo-1: negativ

Anti-SRP: negativ

Anti-PL-7: negativ

Anti-PL-12: negativ

Anti-Ro-52: negativ3.

Interpretarea rezultatelor

Identificarea anticorpilor anti-aminoacil-tARN-sintetaze se asociaza puternic cu sindromul anti-sintetaza. Asocierea miozitei cu autoanticorpi anti-SRP defineste o forma severa de polimiozita cu manifestari cardiovasculare si rata crescuta a mortalitatii. Prezenta anticorpilor anti-Mi-2 defineste dermatomiozita clasica cu rash cutanat, eritem periunghial si raspuns bun la terapia cortizonica. Anticorpii mentionati reprezinta autoanticorpi specifici miozitei7.

Limite si interferente

Anticorpii anti-PM-Scl, anti-Ku si anti-Ro52 sunt considerati autoanticorpi asociati miozitei care, fiind lipsiti de specificitate, se intalnesc si in alte afectiuni ale tesutului conjunctiv7.

 

Bibliografie

 1. Athanasios G. Tzioufas. Antisynthetase Syndrome. In Orphanet Encyclopedia, Nov. 2001. Ref Type: Internet Communication.

2. Carlos Albertos von Mühlen, Robert M. Nakamura. Clinical and Laboratory Evaluation of Systemic Rheumatic Diseases. In Henry’s Clinical Diagnosis and Management by Laboratory Methods, Saunders-Elsevier, 21st Edition, 8, 919, 923.

3. Laborator Synevo. Referintele specifice tehnologiei de lucru utilizate 2010. Ref Type: Catalog.

4. Mayo Clinic. Mayo Medical Laboratories. Test Catalog: Jo 1 Antibodies, IgG, Serum. www.mayomedicallaboratories.com. Ref Type: Internet Communication.

5. Mayo Clinic. Mayo Medical Laboratories. Test Catalog: PM-Scl Antibody. www.mayomedicallaboratories.com. Ref Type: Internet Communication.

6. Rudolf Mierau, Ekkehard Genth. Autoantibodies in Systemic Rheumatic Diseases. In Clinical Laboratory Diagnostics-Use and Assessment of Clinical Laboratory Results. Lothar Thomas. TH-Books Verlagsgesellschaft mbH, Frankfurt /Main, Germany,1 ed. 1998, 831-832.

7. Ruxandra Ionescu. Boli inflamatoare musculare. In Esentialul in Reumatologie, Editura Amaltea, 2007, 399-408.

Plansa anatomica
Abonează-te la Newsletter