Plansa anatomica

Activitatea plasminogenului

370 MDL
Trimite pe e-mail acest articol
Printeaza acest articol

Informatii generale

Plasminogenul este precursorul inactiv al plasminei, catalizatorul primar al degradarii fibrinei. Plasminogenul este sintetizat in ficat si este prezent in diferite tesuturi si fluide, incluzand saliva, secretia lacrimala, lichidul seminal, secretia prostatica. Timpul de injumatatire in circulatie este de ~2 zile, acesta putandu-se scurta dramatic in conditii asociate cu activarea sistemului fibrinolitic. Molecula de plasminogen este o glicoproteina formata dintr-un singur lant polipeptidic de 791 aminoacizi, cu o greutate moleculara relativa de 88kD, cu un continut carbohidrat de 2%. In functie de continutul de carbohidrat,  in plasma circula 2 variante majore de plasminogen in cantitati aproape egale, diferite functional. De asemenea exista o heterogenitate in secventa primara a plasminogenului, reflectand existenta a doua polimorfisme cu incidenta crescuta si a altor cateva cu incidenta scazuta in populatia umana. Plasminogenul secretat in sange are un acid glutamic la capatul N-terminal, fiind denumit Glu-plasminogen; in urma proteolizei de catre plasmina in unul din mai multe situsuri posibile rezulta o forma degradata de plasminogen, produsul cel mai frecvent fiind Lys-plasminogen. Situsul primar de formare a Lys-plasminogen este cheagul de fibrina, iar timpul sau de injumatatire este mai scurt (0.8 zile); aceasta forma modificata conformational a zimogenului leaga mai rapid fibrina, prezinta o aviditate de 2-3 ori mai mare pentru receptorii celulari si este activata de 10-20 ori mai rapid. Molecula de plasminogen contine 5 domenii kringle (K1-K5), de 78-80 aminoacizi, domeniile K1 si K4 continand situsurile care regleaza legarea plasminogenului la fibrina, α2-antiplasmina, glicoproteine bogate in histidina, kininogeni, trombospondina si receptori celulari de suprafata; aceste situsuri leaga reziduuri de lizina de la nivelul moleculelor tinta.

Glu-plasminogenul este convertit de catre activatorii plasminogenului, u-PA sau t-PA, fie in plasma sau la nivelul cheagului de fibrina, in Glu-plasmina, care contine triada catalitica specifica serin proteazelor (His-Asp-Ser) si care degradeaza fibrinogenul, fibrina si alte molecule tinta. Glu-plasmina se poate autodigera, cel mai frecvent la Lys-plasmina. Plasmina este inhibata de catre α2-antiplasmina care are o actiune mai eficienta in afara cheagului de fibrina1;3.

A fost descrisa deficienta congenitala a plasminogenului, ce poate fi de tipul I sau hipoplasminogenemia, respectiv deficienta antigenului si activitatii, ori tipul II sau displasminogenemia, cu antigen normal si activitate redusa. Deficientele cantitative sunt mostenite ca o boala autosomal dominanta, in timp ce defectele calitative sunt de obicei mostenite autosomal recesiv. Displasminogenemia este mai comuna la japonezi, cu o singura mutatie prezenta in peste 90% din cazuri2. Manifestarile clinice asociate cu deficienta homozigota sunt trombofilia si conjunctivita lemnoasa, dar comparativ cu alte conditii trombofilice riscul de tromboza nu este atat de mare1;3;6. Ambele tipuri de deficienta au fost descrise la pacienti cu tromboza venoasa (in particular in Japonia), dar alte studii nu au putut determina faptul ca deficienta izolata de plasminogen este un factor de risc pentru tromboza venoasa. Riscul este agravat cand se combina cu alte cauze mostenie sau dobandite de trombofilie6. Deficienta severa de plasminogen cu nivele de 5-6% din normal este o entitate rara care se manifesta ca o boala pseudomembranoasa afectand membranele mucoase (de ex. conjunctivita lemnoasa la nivelul ochiului), dar surprinzator nu cu tromboza venoasa7. Semnificatia deficientei heterozigote ramane disputata1;5;6.

Deficienta dobandita de plasminogen, care poate aparea in boli hepatice, sepsis, terapia trombolitica (cu t-PA, u-PA sau streptokinaza), CID/fibrinoliza sistemica, febra hemoragica argentiniana, leucemie, rezultand din scaderea sintezei sau cresterea catabolismului, a fost asociata cu ocluzii vasculare trombotice3;6.

Recomandari pentru efectuarea testelor – evaluarea pacientilor cu istoric de tromboza si cu teste negative pentru factorii de risc trombotic comuni; evaluarea pacientilor cu conjunctivita lemnoasa; evaluarea fibrinolizei (in combinatie cu alte componente ale sistemului fibrinolitic: fibrinogen, PAI-1, D-dimeri); monitorizarea terapiei trombolitice5;6.

Pregatire pacient à jeun (pe nemancate)4. Se va evita tratamentul cu anticoagulante orale cu 2 saptamani inainte, iar cu heparina cu doua zile inaintea testarii ; nu se va recolta de pe un cateter heparinizat5.

Specimen recoltat sange venos4.

Recipient de recoltare – vacutainer cu citrat de Na 0.105M (raport citrat de sodiu – sange=1/9). Presiunea realizata de garou trebuie sa fie intre valoarea presiunii sistolice si cea a presiunii diastolice si nu trebuie sa depaseasca 1 minut. Daca punctia venoasa a esuat, o noua tentativa pe aceeasi vena nu se poate face decat dupa 10 minute4.

Cantitate recoltata – cat permite vacuumul; pentru a preveni coagularea partiala a probei se va asigura amestecul corect al sangelui cu anticoagulantul, prin miscari de inversiune a tubului4.

Prelucrare necesara dupa recoltare – proba va fi centrifugata 15 minute la 2500g, urmata imediat de separarea plasmei si congelarea acesteia; probele recoltate in afara laboratorului vor fi transportate in recipientul destinat probelor congelate4.

Cauze de respingere a probei vacutainer care nu este plin; proba de singe hemolizata sau coagulata; plasma care nu a ajuns congelata la laborator4.

Stabilitate proba – plasma separata este stabila 4 saptamani la  – 20ºC.4 

Metodatest cromogenic (plasma pacientului este mixata cu un exces de streptokinaza in prezenta fibrinogenului cu formarea complexului plasminogen-streptokinaza care converteste un substrat cromogenic; activitatea enzimatica a complexului nu este inhibata de inhibitorii plasmatici).5,6

Valori de referinta – 80.2-132.5%4.

Interpretarea rezultatelor

Acest test identifica ambele tipuri, I si II, de deficienta a plasminogenului.

Deficienta ereditara este foarte rara; o reducere a activitatii plasminogenului poate reprezenta o deficienta congenitala, daca poate fi exclusa deficienta dobandita, care este mult mai frecventa6.

Limite si intreferente

Nivelul de plasminogen este scazut la nastere, ~50% din nivelul de la adult, chiar mai mici la prematuri, si atinge nivelul de la adult la 6 luni4;5. Valorile pot creste marcat in trimestrele II si III de sarcina5.

 

Bibliografie

1. Brummel-Ziedins K, Orfeo T, et al. “Blood Coagulation and Fibrinolysis”. In Wintrobe`s Clinical Hematology, Greer J, Foerster J, Lukens J, Rodgers G, Pareskevas F, Glader B, 11th ed, Lippincott Williams & Wilkins, 2004, 573-5.

2. Deitcher S, Rodgers G. „Thrombosis and Antithrombotic Therapy”. In Wintrobe`s Clinical Hematology, Greer J, Foerster J, Lukens J, Rodgers G, Pareskevas F, Glader B, 11th ed, Lippincott Williams & Wilkins, 2004, 1476.

3. Hajjar K, Francis C. „Fibrinolysis and Thrombolysis”. In Williams Hematology, Lichtman M, Beutler E, Kipps T, Seligsohn U, Kaushansky K, Prchal J., 7th ed, McGraw-Hill Medical, 2006, 2089-97.

4. Laborator Synevo. Referintele specifice tehnologiei de lucru utilizate, 2010. Ref Type: Catalog.

5. Laboratory Corporation of America. Directory of Services and Interpretive Guide. Plasminogen Activity. www.labcorp.com. 2010. Ref Type: Internet Communication.

6. Mayo Clinic, Mayo Medical Laboratories. Reference Laboratory Services for Health Care Organizations. Plasminogen Activity, Plasma. www.mayomedicallaboratories.com. 2010. Ref Type: Internet Communication.

7. Seligsohn U, Griffin J. „Hereditary Thrombophilia”. In Williams Hematology, Lichtman M, Beutler E, Kipps T, Seligsohn U, Kaushansky K, Prchal J., 7th ed, McGraw-Hill Medical, 2006, 1990.

Plansa anatomica
Abonează-te la Newsletter